ISTORIA NUMELUI LA ROMÂNI - DIN ANTROPONIMIA ROMÂNEASCĂ (VI)

Distribuie pe:

În documentele istorice, o persoană era, de regulă, menționată cu numele personal, dar și însoțit de un nume complementar. Acesta putea fi numele tatălui (precedat de unul dintre cuvintele slavone sin „fiu", brat „frate", zet „ginere"), de numele funcției dregătorești, de cel al meseriei (ocupației), al etniei, al poreclei atribuite neamului etc. În Catagrafia Doljului de la 1831, erau înregistrați la Segarcea Pătru sin Mitrică, Matei sin Ion Păstae, Nică brat Tonici, Dumitru Sârbu grădinar, bulgar.

În Catagrafia Ținutului Cîrligăturii din Moldova, boierii menționați figurează cu numele personal, precedat de numele funcției dregătorești, urmat de cel al tatălui, sau al neamului: aga Costandin Neculce, șătrarul Filip Bantăș, vornicul Andronachi Donici, serdarul Gheorghe Negruțu etc. Capii de familie din Ocolul de Sus din același ținut figurează cu numele personal urmat de un determinant, acesta jucând rol de nume de familie neoficial: Ioniță Maftei, Toader Mândrilă, Ștefan Rusul, Toader Feciorul, Simion Fulga, Grigore Ungureanu, Zaharie Vierul, Simion Deleanu, Iacob Sucilă etc.

Catagrafiile din Moldova și Țara Românească au făcut primul pas în consacrarea unui nume complementar ca nume de familie. În Băilești, județul Dolj, la 1831, este înregistrat Ștefan Petrișor, fiul lui Petrișor și tatăl lui Ion sin Ștefan Petrișor. Așadar nepotul se raportează la numele bunicului. Petrișor este nume de familie actual în Băilești. Un nume raportat la un ascendent poate deveni el însuși bază de referință pentru descendenți. Avem ca exemplu Gheorghișan sin Mitroi. Atât Mitroi, cât și Gheorghișan sunt nume de familie actuale în Băilești. Numele de familie Oroviceanu, prezent azi în Băilești, poate fi pus în legătură cu supranumele Oroviceanu (de la numele topic Orevița, exprimând, așadar, originea locală), pe care l-au purtat Oroviceanu Nicola Firu (la 1831) și nepotul său, Oroviceanu Firu Stan (la 1884).

O relație bunic-nepot-strănepot se identifică în numele lui Vulturu Preda Barbu, din Catagrafia de la 1831, al nepotului acestuia, Vulturu Barbu Dinu (de 25 de ani în 1884) și fiul acestuia, Vulturu Barbu Dinu Florea, născut în 1884. Numele de familie Vulturu este prezent în antroponimia băileșteană.

Numele de familie în Transilvania, Maramureș, Crișana și Banat au devenit obligatorii la sfârșitul secolului al XVIII-lea printr-un ordin al Împăratului Iosif al II-lea. Specificitatea antroponimiei din acest spațiu este pe larg prezentată de Ștefan Pașca în „Nume de persoane și nume de animale în Țara Oltului". Referitor la consacrarea numelui de familie oficial, autorul precizează: „Însemnările istorice mai vechi, dar mai cu seamă informațiunile mai recente, confirmă la tot pasul obiceiul ca unele supranume să se moștenească" (p. 57). Ștefan Pașca precizează un lucru foarte important: „Fără nici o îndoială, numele de familie ca element ereditar și ca distinctiv onomastic familiar a fost adoptat /.../ pentru prima dată de clasa boierilor din Țara Oltului și numai mai apoi de masa poporului de rând" (p. 63). Ceea ce Ștefan Pașca identifică pentru Țara Oltului se poate ilustra cu exemple din Moldova sau Țara Românească extrase din catagrafiile amintite.

În Arhondologia Moldovei, de Costandin Sion, sunt menționați mai mulți boieri ale căror nume de familie sunt derivate cu sufixul antroponimic - escu: Alexandrescu, Avramescu, Bănulescu, Brăescu, Dăscălescu, Enescu, Filipescu, Ghibănescu, Iosăpescu, Kăprescu, Krăciunescu, Lăzărescu, Livescu, Mironescu, Neculcescu, Prăjescu, Roșculescu, Stroescu, Șerbănescu, Tufescu, Vârlănescu, Voinescu etc. Toate au la bază numele personal al tatălui. În Moldova, sufixul - escu derivă și nume topice, fiind echivalent cu sufixul - eanu: Bârlădescu, Brăilescu. Este de remarcat că acest procedeu de creare a numelui de familie a coborât și la nivelul altor pături sociale: preoți, profesori, grade superioare de militari, meșteșugari, negustori. Aceste nume de familie s-au transmis de la o generație la alta în cadrul familiei, ajungând până în zilele noastre.

Numele de familie rezultate prin derivarea unui antroponim cu sufixul - escu aparțin unui microsistem antroponimic românesc.

Lasă un comentariu