• Am fost întrebat de mai multe ori în aceste lupte politice... cu cine țin, ca și cum am asista la un meci de fotbal. Nu fac partizanat, nu sunt agent de influență și nici nu fac propagandă vreuneia dintre părți. Eu doar încerc să deschid niște ferestre. Cine are puterea și înțelegerea să vadă să... vadă, cine nu, să fie sănătos!
• Ați mai auzit, de când cu aceste demonstrații, vorbindu-se cu aceeași frenezie despre Coldea, Ghiță, Koveși? Eu zic că nu! Asta s-a și vrut. Polul de atenție a fost schimbat. Trageți singuri concluziile!
• Cine a spus că a început războiul româno-român se înșală. El nu face decât să continue și asta din timpuri...imemoriale. Cel mai bun exemplu este balada „Miorița", unde (când) se întâlnesc trei români, doi complotează împotriva celui de al treilea, „că-i mai ortoman... și are oi mai multe, mândre și cornute". Un fel de capră a vecinului, pusă în stihuri! Ecce... românul, din păcate!
• Sufletul meu nu e facebook și nici măcar stradă, unde oricine poate să-și strige nemulțumirea. Sufletul meu este locul în care îngerul mă învață să mor câte puțin pentru ceva pentru care merită să trăiești!
• Dacă ar fi să-i punem la zid pe toți cei care în acești 27 de ani au trădat România și poporul român, tare mi-e teamă că zidul ar trebui să fie mai lung decât Marele Zid Chinezesc!
• Degeaba strigi în tine. Acolo s-ar putea să fie un mare hău și să primești doar ecoul strigătului tău.
• Atâtea celule gândesc în mine diferit, încât nu mai am resurse și pentru cei de afară.
• „Educația este cea mai puternică armă pe care voi o puteți folosi pentru a schimba lumea" a spus Nelson Mandela. Dar cum la noi Educația este o „Cenușăreasă", lumea românească nu se va schimba prea curând! A, să nu uit!
Ministerul Educației și-a schimbat de curând antetul, ceea ce înseamnă alte ștampile. El numește asta REFORMĂ!
• Acum 30 de ani, Târnăveniul avea 3 librării, iar acum 10 ani mai avea una. Acum nu mai are niciuna. Are în schimb bănci, case de pariuri și de jocuri etc. Lumea s-a schimbat și nu neapărat în bine. Cel puțin pe acest segment.
• În zona de vest a Târnăveniului, pe o suprafață de peste 80 de hectare, a funcționat timp de aproape 100 de ani COMBINATUL CHIMIC (inaugurat în 1916, sub denumirea de „Nitrogen" unde se fabricau gaze de luptă pentru armată), unitate reprezentativă nu numai pentru oraș și județ, ci și pentru țară, loc unde s-au fabricat în timp o serie de produse chimice unicat, multe trimise la export, printre care cele mai cunoscute fiind: carbid (din 1918), oxid de zinc (1968), săruri de bariu (1973), antidăunători pe bază de sulf (1975), anhidridă cromică (1982), acid formic și oxalic (1983), acid flourhidric și criolit (1984), freoni (1988) etc. Sâmbătă, dimineața, am plecat cu o mașină mică, cu prietenul meu, scriitorul Nicolae Băciuț, spre Blaj, trecând pe lângă ceea ce era odată acest combinat, loc în care aproape 5 generații din Târnăveni, și de pe întreaga vale a Târnavei Mici, au muncit și din rodul muncii lor au trăit și și-au ținut copiii la școli. În perioada de maximă înflorire COMBINATUL CHIMIC din Târnăveni avea în jur de 5.500 de salariați! Acum, prea puțin mai amintește de gloria de altădată. Totul e ras, bărbierit, și doar ici colo mai e câte o clădire dărăpănată, care nu știu prin ce minune a scăpat furiei buldozerelor și a traficanților de metale. Gândul ne-a dus aproape instantaneu la poezia „Lidice" a lui Eugen Jebeleanu: „…Satul (înlocuit cu COMBINATUL). Aici a fost de-a lungul și de-a latul…".
