Oare știați că Ioan Moraru, laureatul Nobel pentru pace din anul 1985, a fost singurul român care a câștigat un Nobel pentru țara sa, trăind aici, aproape în anonimat, toată viața?
DA, DIN PĂCATE, CU TOȚII AM FOST CONTEMPORANI CU UN MARE ROMÂN, FĂRĂ MĂCAR SĂ FI AUZIT DE EL!...
În 1985 românii trăiau în deșănțata megalomanie a epocii de aur impusă de regimul Ceaușescu. Deși în țară sărăcia era lucie, aspirațiile lui Nicolae Ceaușescu nu țineau deloc cont de această stare de fapt. În ciuda alimentelor date pe cartelă, a întreruperilor repetate de curent electric, a lipsei căldurii din apartamente, Ceaușescu spera în acea perioadă să obțină nici mai mult nici mai puțin decât Premiul Nobel pentru Pace... Se făcuseră toate demersurile în acest sens. În acest context, decernarea acestui premiu era așteptată cu mare interes de clasa conducătoare. Și, surpriză! România câștigă, într-adevăr, Premiul Nobel ! Și încă o surpriză: nicidecum pentru Nicolae Ceaușescu!...
În acel an Premiul Nobel pentru pace a fost decernat organizației „International Physicians for the Prevention of Nuclear War" (în traducere, „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear"). Trei persoane erau liderii acestei organizații mondiale: un rus, un american și un român! Nu era un român emigrant, care fugise din România, ci un român care trăia în România condusă de Nicolae Ceaușescu. Numele său este IOAN MORARU și, spre jena națiunii noastre uneori nerecunoscătoare, a rămas încă (și astăzi, după eliberare) un ilustru necunoscut printre compatrioții săi. După ce a primit celebra distincție, a intrat rapid într-un con de umbră, regimul de atunci neputând ierta și trece cu vederea că alt român „i-a furat premiul lui Ceaușescu." Câți ați auzit de el?
Ioan Moraru, un laureat Nobel în anonimat, a murit în 1989, doar cu trei zile înainte de 22 decembrie, dar a apucat să rămână în conștiința studenților săi și a colegilor cu care și-a împărțit pasiunea pentru medicină... Domnia sa a continuat munca de cercetare începută de Victor Babeș în domeniul anatomiei patologice, remarcându-se prin numeroase descoperiri de profil. A condus Institutul de Anatomie Patologică din București, în acest loc unul din amfiteatre purtându-i acum numele.
Premiul Nobel pentru Pace primit de Ioan Moraru la Oslo, în 1985, l-a împărțit cu doi colegi: un rus și un american. Este vorba de Mihail Kuzin, din fosta URSS, și Bernard Lown, din SUA. Dintre cei trei, Moraru a fost singurul despre care nu s-a știut nimic în țara sa în acel an, ceilalți doi fiind, evident, ovaționați de compatrioți. Cei trei se cunoșteau din anii '60 și, numai LA INIȚIATIVA LUI MORARU, ei au decis să înființeze o Organizație mondială pentru prevenirea războiului nuclear. Cu atât mai mare este meritul acestui savant român, ajuns la conducerea acestei Organizații, în condițiile în care el nu a reușit în România de atunci să înființeze o filială a acesteia și la București, deși încercase așa ceva.
Ioan Moraru s-a născut în 1927, La Dârlos, lângă Mediaș, cei de aici fiind printre puținii români care știu că un sătean de-al lor a luat marele Premiu Nobel. Ce păcat! De altfel, Ioan Moraru este singurul român laureat al Premiului Nobel care s-a născut și a trăit în România. Ceilalți laureați: George Emil Palade, medic și om de știință american, născut în România, specialist în biologia celulară, a primit premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină în anul 1974, pe care l-a împărțit cu Albert Claude și Christian de Duve. Elie Wiesel, un scriitor evreu american originar din Sighetu Marmației, supraviețuitor al Holocaustului, a primit Nobelul pentru Pace în 1986. Herta Muller, născută în Banat, a câștigat în 2009 Premiul Nobel pentru Literatură pentru Germania.
