• Trebuie ca fiecare să înțeleagă că blogul de pe Internet este ca o vitrină personală. Publică doar proprietarul sau ceea ce permite proprietarul, prin distribuie, să fie pe blogul lui. A publica pe blogul altcuiva, fără voia acestuia, este ca o „violare de domiciliu".
• Constat cu tristețe că invectivele s-au coagulat nedrept în jurul a două tabere: cei „senili, cu pempărși", care „sunt proști, dar mulți" și „tinerii frumoși și liberi" care „sunt puțini, dar deștepți". Desigur că este o mare prostie. Stiu și oameni în vârstă deosebiți de culți și lucizi, așa cum știu și tineri stupizi și analfabeți! Vârsta nu este un argument! Oricum, lumea s-a poziționat și trimite, „prin reprezentanți", după putințe, săgeți părții adverse, politicienilor și adepților. Cei mai mulți nu au argumente, ba mai mult nici nu știu exact ce se petrece. Ei știu doar atât că sunt (trebuie să fie) pentru una din părți și împotriva celeilalte. Și unii și alții, cei mai mulți, nu știu prea bine ce se petrece! Dau curs zvonurilor, adevărurilor trunchiate, agenților de influență, manipulatorilor, televiziunilor partizane etc., sau pur și simplu se iau după alții (după „turmă"). Și acționează ca atare, cei mai mulți civilizat, corect democratic, dar sunt și dintre cei care, puțini din fericire, se poartă suburban. Argumentul forței, celor din urmă, inclusiv al jignirilor, este argumentul celor fără argumente. Dacă se va continua așa se va uita și motivul inițial al conflictului și ura va continua, ca cea dintre familiile din Verona, Montague și Capulet, din celebra piesă a lui Shakaspeare, „Romeo și Julieta"!
• La 17 februarie 1924 s-a născut în satul Gâmbuț, comuna Biriș, jud. Mureș, sculptorul Sever Suciu. Între 1949 și 1974 a fost muncitor în Combinatul Chimic din Târnăveni. Cel mai activ în domeniul artistic a fost între 1971 și 1985, lucrând cu pasiune pe str. Narciselor la nr. 18 din Târnăveni, locul atelierului și, deopotrivă, al locuinței sale. Opera sa constă, în principal, din 35-40 de lucrări de sculptură (în lemn și piatră), unele masive, de 3-4 metri, având sute de kg, ca greutate, sau chiar tone, dar și de pictură naivă. Amintesc câteva lucrări: (în lemn) „Arborele vieții" (realizat în 1979) (în unele materiale se numește „Pomul vieții"), „Împăratul Carpaților și Apostolul sărac" (1981), „Iov" (1983), „Alegorie dacică" (1984) etc. și (în piatră) „Iubirea de unire", „Familia psihologului", „Echilibru antic", „Suferința", „Nașterea psihologilor" etc. Pentru „Arborele vieții" a apelat la un nuc dezvelit parțial de o surpare de teren pe dealurile satului Bobohalma. Trei zile s-a chinuit să-l dezgroape cu lopata, hârlețul și securea, ca apoi cu ajutorul a două tractoare să-l scoată până la un loc drept, de unde cu ajutorul unei mașini cu macara să-l aducă până în fața porții, unde 16 oameni s-au chinuit 4 ore să-l introducă în curte. Ca apoi să urmeze încă doi ani travaliul „dulce amărui" al lucrului până la forma dorită. În ani, atelierul lui a fost vizitat de numeroase personalități culturale, care au și scris despre Sever Suciu și lucrările sale: poetul Ioan Alexandru, scriitorii clujeni Vasile Igna, Adrian Popescu, Eugen S. Cucerzan, scriitorii mureșeni Serafim Duicu, Lazăr Lădariu, Nicolae Băciuț, Răzvan Ducan, Mariana Cristescu, Valentin Marica etc. Mărturisesc, fără falsă modestie, că m-am bucurat de prietenia lui, purtând numeroase discuții culturale, subsemnatul fiind un obișnuit al celor care îi treceau pragul. După moartea sa, survenită la 2 august 1997, am scris mai multe articole despre acesta. La propunerea subsemnatului, Primăria Municipiului a dezvelit o placă de marmură comemorativă pe casa unde a locuit. În anul 2003 i s-a acordat titlul de CETĂȚEAN DE ONOARE, post-mortem, al municipiului Târnăveni, propunere făcută de scriitorul Nicolae Băciuț. Tot la inițiativa scriitorului Nicolae Băciuț s-a realizat și editat cartea „Sever Suciu-Pomul vieții", Ed. Nico, 2009 (ediția a II-a, revăzută și adăugită, în 2012), carte de cercetare a vieții acestuia, care îi are ca autori pe Nicolae Băciuț și subsemnatul. În anul 2001, în calitate de director al Casei Municipale de Cultură „Mihai Eminescu", am adus în foaierul instituției un număr de 17 lucrări ale artistului, constituind astfel prima Galerie de artă contemporană din Târnăveni. Memoria artistului a fost întreținută, până la plecarea subsemnatului din instituție, prin periodice simpozioane și comemorări. Un fapt care denotă conștiința artistică a lui Sever Suciu este acela al refuzului acestuia, deși i s-a propus în mai multe rânduri, de a ciopli litere pe crucile de piatră din cimitirele orașului. „Eu sunt artist și nu fac astfel de lucruri", ar fi răspuns Sever Suciu, deși, se știa, că nu-l prea dădeau banii afară din casă.
• Taberele se lovesc prin ricoșeu, ca la biliard. Dacă voi protestați în fața GUVERNULUI, noi protestăm în fața PREȘEDINȚIEI! Ne loviți, vă lovim!
• Am devenit o țară de analiști politici! Toți știu, toți își dau cu părerea. Să dea Dumnezeu să nu fii de acord cu ceea ce crede unul sau altul, că s-a terminat. Se destramă prietenii, se aruncă în aer liniștea pe scara de bloc, tihna din birouri, armonia de la serviciu. Neamurile nu-și mai vorbesc, copiii lor nu mai sunt lăsați să se joace împreună, își amintesc de datorii vechi, neplătite, de ofense etc. Totul se duce de râpă. Să fie asta karma poporului nostru?
