Cunoscând tradiționala pricepere a românului la politică și la fotbal, hai să admitem că, după ce au citit cu atenție ordonanța ce urma să schimbe codurile penale, după ce au aprofundat recomandările Curții Constituționale și pe cele ale Comisiei de la Veneția (orașul ăla în care te tragi cu gondola pe canale), în fine, după ce s-au pus la punct cu normele dreptului internațional public și privat, să admitem, ziceam, că românii, pe bună dreptate, s-au mobilizat, cu sutele de mii și, în cunoștință de cauză, să protesteze împotriva guvernului, a hoților și tâlharilor, a penalilor, a corupților, a rezultatului alegerilor, a prognozei meteo și a nenumăratelor nemulțumiri, neajunsuri și nevoi cu care se confruntă țara, de mai bine de un sfert de secol încoace.
Foarte bine! Să demonstreze, așadar, căci și-au câștigat acest drept și, după cum s-a văzut, nu i-a împiedicat nimeni ba, dimpotrivă, forțele de ordine au fost mai mult decât cooperante și binevoitoare, răsplătite fiind cu flori și cuvinte de mulțumire, încât manifestațiile, deși neautorizate, au fost pașnice și civilizate, pe ici, pe colo, înregistrându-se, totuși, unele „disfuncționalități colaterale" - niște pumni în figură, niște unii prevăzuți cu țepușe și cuțite - izolați, din fericire, și duși la audieri, de către organele vigilente. Că, între timp, rețelele de socializare au mustit de înjurături și spurcăciuni greu de reprodus, de amenințări cu moartea prin incendiere, linșaj, spânzurare și alte metode pașnice de trecere în lumea drepților reprezintă, desigur, o altă fațetă a dreptului la liberă exprimare, câștigat, și el, în decembrie 89.
Per total, așadar, lucrurile s-au desfășurat într-o manieră calmă, armonioasă, civilizată, duioasă chiar, urmând ca, dacă manifestațiile se vor prelungi, protestatarii să treacă la îmbrățișări cu jandarmii, schimb de cărți de vizită și ieșiri amicale, cu polițiștii, la un șpriț.
Ceea ce - iertată fie-ne ignoranța - nu înțelegem din tot acest minunat exercițiu democratic este prezența copiilor la proteste. „Ei au venit cu huliganii, noi venim cu copiii. Sâmbătă, hai să luăm copiii de mână, în brațe, în cărucioare, de mână, pe umeri și să facem cel mai pașnic și colorat protest", au decis părinții, organizând, zis și făcut, evenimentul „Educație pentru democrație - marșul copiilor". Puști aflați la vârsta poveștilor cu pitici și Albă ca Zăpada au scris cu creta, pe asfalt, cuvinte precum „abrogare" „prorogare", „Jos guvernul" și sloganuri cu profund caracter civic, din care (cei care știau să scrie și să citească) au înțeles exact cât au înțeles simpaticii căței - îmbrăcați în hăinuțe tricolore, scoși și ei la protest - din legislația europeană în materie de drept penal. Ca să nu vorbim de scârboșeniile inscripționate pe panouri și pancarte. Cei mici - au explicat purtătorii de prunci în cârcă ori împingând la cărucioare - trebuie educați, din fașă, în spiritul democrației, al huiduielii, și familiarizați, nu-i așa, cu vocabularul adecvat, gen „muie Dragnea" și alte îndemnuri mobilizatoare, pe care le vor folosi, apoi, în raporturile cu colegii și educatorii, începând din grădiniță până la absolvirea studiilor superioare. „După ora 18 îi lăsăm în grija bunicilor. Noi rămânem în stradă, în fața Guvernului, să le apărăm viitorul", au declarat părinții protestatari, în zgomot asurzitor de vuvuzele, tobe, fum și înjurături dintre cele mai groase. Dar, ce să vezi? După ora 18, în loc să stea la gura sobei, să-și pună prișnițe contra reumei, bunicii s-au 'nervat și s-au adunat în stradă, să-și apere votul. „Boșorogi nostalgici și proști" - s-au zborșit cei din fața Guvernului, ai căror copii, vezi bine, se aflau taman de mână cu „boșorogii" care - culmea nesimțirii - se declarau la fel de români ca și ei. Clar, nu-ți mai poți lăsa copiii în grija babalâcilor, nu te poți baza pe ei, că le dau, cât de cât, o educație democratică, au comentat niște mămici, pe facebook, hotărând, în unanimitate, să-și caute bone filipineze.
Spiritele s-au încins, înjurăturile au curs și mai abitir. Un cetățean, obligat, probabil, nu doar să-și închidă contul de facebook, ci de-a dreptul să-și arunce computerul pe geamul de la bucătărie, a formulat următoarele întrebări: „Dacă lângă tine ar fi explodat o petardă? Dacă vreun nebun trăgea cu o armă? Dacă lângă tine s-ar fi creat o busculadă și ai fi fost călcat în picioare, împreună cu copilul? Dacă, din fugă, un ultraș sau un jandarm îți lovea copilul fix în cap? Credeți că, într-o busculadă, i-ar păsa cuiva că vai, eu am un copil la piept, ferește-mă? Nu, nu ai fi ferit, ai fi călcat în picioare,bcu copilul tău".
… Așa, și? De vină ar fi fost meteorologii - că n-au risipit ceața, Hipocrate - că a elaborat jurământul pe timp de noapte și fără dezbatere publică, și, firește, Arafat - că nu-și dă demisia. În orice caz, nu cei care au pus în pericol viața propriilor copii.
Cât despre „educația pentru democrație", nu de „marșuri ale copiilor" e nevoie, ci de părinți responsabili, de școli în care să-ți poți trimite copiii fără teama că vor fi snopiți în bătaie de colegi, în direct, pe facebook, sau că-și snopesc în bătaie dascălii, cu țeava de la calorifer, fiindcă le-au confiscat revistele porno ori că i-au surprins făcând sex pe catedră. „Educația pentru democrație se face prin norme legale și manuale din care elevii să înțeleagă care le sunt drepturile și obligațiile și cum le sunt îngrădite propriile libertăți prin drepturile și libertățile celorlalți…Și pentru că educația pentru democrație nu se limitează doar la timpul alocat educației formale școlare, este la fel de important ca și familia și ceilalți membri ai societății să fie implicați în acest proces", se arată, de pildă, în Raportul UNESCO pentru educație în secolul XXI, că tot ne place să ne uităm în gura Europei, când nu suntem în stare sau nu vrem să gândim cu propriul creier.
Or, cu toate revendicările, cu florile, pupăturile și mult-invocatul ei caracter pașnic, cert este că „piața" s-a folosit de copii ca de o masă de manevră politică - o vină de neiertat, cu bătaie pe termen… nu foarte lung.
Atenție! În România, violența e pe cale să bată corupția, dacă n-a și bătut-o deja. În rest, putem, desigur, să comentăm, să facem scenarii, să acuzăm în stânga și în dreapta (spectrului politic), să respectăm dreptul fiecăruia la opinie și chiar să ne prefacem că suntem atât de naivi încât să credem că miza actualei situații o reprezintă soarta unei ordonanțe de urgență abrogate, și nu soarta investițiilor străine în România.
Am zis, n-am dat cu parul…
