Un asemenea titlu tranșant al acestui articol, stimați, cititori, scris sub presiunea emoției generalizate ca urmare a ceea ce se întâmplă în aceste momente tensionate și îngrijorătoare în societate, evidențiază o realitate socială și politică de necontestat - o Românie reală învrăjbită, în care se conjugă emoții negative și sentimente ce ating cote paroxistice de neatins din decembrie `89 și până în prezent. Așa cum am mai arătat și în alte articole, unde am analizat aspectele legate de situația limită în care se situează societatea românească postdecembristă, în prezent este evident mai mult decât oricând că România este în pragul destructurării sociale, care în ultimă instanță, pe fondul principiului „divide et impera", un asemenea demers manipulator rezultat și din retorica mobilizatoare a discursului președintelui în fața Parlamentului, care din mediator a devenit în mod fățiș instigator, efectele acestei imixtiuni putând avea consecințe imprevizibile, nu doar în plan intern, prin escaladarea conflictului social, întreținut în mod artificial, ci și în plan geopolitic și geostrategic, culminând cu dezmembrarea teritorială a țării! Destructurare și dezmembrare, care în mod inconștient, pe fondul acestei emoții negative bine instrumentate și a unui spirit civic exacerbat (a încuraja ieșirea părinților cu copii în stradă, trădează lipsa aptitudinilor și competențelor psihopedagogice, de fost profesor - formator nu doar de opinii și atitudinii, ci și de caractere), pe fondul puterii dreptului și nu a dreptului puterii, sau/și a dominării rațiunii forței și nu a forței rațiunii, mai precis a emoției și nu a rațiunii, susținute în mod explicit de președinte, dar și de această categorie de indivizi, animați de dorința de dreptate, care prin bunele intenții (după cum se știe și „drumul spre iad e pavat cu bune intenții", după marele gânditor renascentist italian, Dante Alighieri), apără principiile statului de drept și luptă pentru consolidarea unui asemenea regim politic bazat pe democrație reală și nu pe o democrație cosmetizată prin care sunt promovate intersele de grup și nu cele sociale și naționale. Din păcate, sub pretextul apărării principiilor democrației și a statului de drept, manipulați de cei care doresc o asemenea ruptură și aservire a României interselor străine țării, susțin nu doar căderea acestui Guvern politizat (care pentru intenția demascată a unor privilegii își merită acest tratament și această atitudine ostilă din partea protestatarilor), ci pe acest fond emoțional încălcă principiul fundamental al democrației reale și a statului de drept, votul majoritar al alegerilor parlamentare, când prin exercitarea acestui drept democratic, au fost aleși cei care au propus acest guvern, prin mijloace democratice (atâta democrație cât există!), și nu prin presiunea străzii, cum a fost numit fostul Guvern Cioloș, care ar putea deveni o obișnuință, încât țara să fie condusă sub presiunea unor asemenea „grupuri de presiune", întreținând și cultivând anarhia și nu democrația!, chiar dacă am putea crede într-un asemenea fenomen paradoxal. În esență, fără altă retorică explicativă, trebuie spus în mod tranșant că ceea ce se vrea ca finalitate, prin același mecanism emoțional (președintele chemând și întreținând emoția, percepută ca tactică și mecanism) este preluarea puterii totale a instituției prezidențiale și sprijinirea în mod discriminator a intereselor celor care forțează nu abrogarea ordonanțelor, după cum se poate observa, ca o falsă miză, ci căderea actualului guvern și menținerea privilegiilor acestora - a românior din fața Guvernului României, etichetați prin sintagma discriminatorie a așa-zișilor «românii mei», alături de instituția revendicată - «guvernul meu», și în mod evident și a sa proprie, pe fondul acestui conflict al privilegiilor, și prin prisma acestei atitudini sectare și segregare contraproductive pentru societate și politică, dezbinând și antagonizând și mai mult societatea sub acest raport al apartenței unei puteri executive: președinte sau Guvern și nu printr-o apartenență și susținere comună.
Sub raport sociologic, dincolo de aceste diversiuni politice și manipulări, se poate observa că în societatea românească postdecembristă s-a adâncit starea conflictuală pe fondul unei stratificări sociale polarizate: între cei bogați și cei săraci; între vechea și noua generație (ca un conflict latent intergenerațional, pe fondul unor habitusuri - stiluri de gândire, mentalități, habitudini - preocupări și atitudini sociale total diferite); între nivelul de instruire și tradiționalismul educațional și cultural-spiritual; între ocupații și profesii (munca intelectuală și cea specifică activităților tradiționale, ca rezultat al stratificării și inegalității sociale); între ideologiile liberale de dreapta - și cele de stânga - conservatoare și naționaliste, și care prin sincretismul și divergența lor au scindat societatea în aceste tabere antagonice aruncate într-o luptă surdă și inutilă de către cei care vor beneficia de aceste conflicte artificial întreținute, și în mai mică măsură de cei implicați, adică de români. Această confruntare dintre radicaliști - tânăra generație (de unde și denumirea acestui conflict de tineriadă, eu l-am numit iohaniadă!) și conservatoriști - cei de vârsta a treia, ca un conflict intergenerațional demografic, adică dintre români și români (orice preț - efect s-ar obține, nu acoperă o asemenea intenție antiromânească!) , posibil de a degenera într-un război civil, ca urmare a escaladării sale, scoate în evidență faptul că stratificarea socială este prin natura sa antagonică, și că aceste diferențe de principii și mentalități vor adânci această stare conflictuală latentă. Desigur, la acest registru etiologic se adaugă cauzele punctuale, evidențiate prin conținutul revendicărilor radicale ale protestatarilor, care, așa cum se poate observa, nu pot fi excluse, printre acestea evidențiindu-se frustrările, inegalitatea socială, sărăcia, nemulțumirile acumulate în timp, demnitatea și stima de sine, atât de ignorate de toți politicienii care au condus țara în această prelungită și convulsionată perioadă a tranziției, ceea ce înseamnă că incriminarea trebuie să fie generalizată și nu în raport cu culoarea politicii, recurgându-se la o asemenea modalitate și retorică de manipulare simbolică.
(va urma)
