Scrisoare deschisă către Denigratorii României

Distribuie pe:

Ați crescut ca niște vipere la sânul acestui neam, iar singurul lucru pe care îl știți este să otrăviți și ceea ce mai este bun în acest popor și ceea ce mai este frumos în această țară… În timp ce voi vedeți doar leneșii și bețivii noștri, țăranul român muncește cinstit ca să culeagă rodul acestui pământ și să dea de mâncare și altora; în timp ce voi vorbiți despre nimicnicia românilor, tinerii noștri câștigă olimpiadele internaționale și marile premii pentru inventică din mai toată lumea; în timp ce voi ne denigrați înaintașii, marile personalități ale istoriei le dau putere celor care vor să transforme în bine această țară… Voi priviți mereu în jos, cu plăcere, la gropile de gunoi, încercând să ne trageți pe toți în ele, dar vă deranjează să vă uitați și în sus, la munții falnici care sunt coloana vertebrală a românilor. Rânjiți satisfăcuți la orice nereușită a noastră și ne blestemați orice succes. Alogeni până și în suflet, vă doare frumusețea acestor locuri, puritatea românului adevărat, faptul că încă suntem aici. Nu vă faceți iluzii prea mari. Vom fi aici și atunci când voi nu veți mai fi decât oale și ulcele. Poporul acesta nu a fost dovedit nici de romani, nici de migratori, nici de turci, nici de habsburgi, nici de unguri, nici de ruși și nici voi, cei fără suflet, năimiți unor interese străine, nu o să puteți ucide sufletul acestui neam. Vă scriu acestea cu superioritatea celui care știe că nu sunteți decât niște năpârci. Nu pentru că ați putea înțelege ceva, ci pentru a ști că suntem aici și că suntem cu ochii pe voi. Va veni și ceasul în care veți da socoteală.

Daniel Roxin

P.S. „Mintea dreaptă, simplă, senină a făcut din dreptate o cumpănă. Cumpăna dreptății! Și ce e dreptatea decât menținerea dreptului? Și ce e dreptul decât echilibrul?" (Mihai Eminescu - poet nepereche (1850-1889)

 

Pot spune că viața multora dintre noi se împarte în două mari perioade: o primă perioadă până în anul de grație al falsei revoluții - 1989 și o altă perioadă, a celor 27 de ani de la revoluție până în ziua de astăzi. În prima perioadă, una criticată la început foarte mult, s-a dovedit a fi totuși una destul de echilibrată. Aveai un serviciu asigurat, nimeni n-a murit de foame și nici nu făcea coadă la tomberoane, să nu mai spun că acum sunt adevărați baștani proprietari de astfel de gropi de gunoi. Toată lumea făcea o școală, era o disciplină, care astăzi este de dorit pentru părinți și, mai ales, pentru cadrele didactice, care se văd puse la zid datorită normelor europene eronate. După terminarea studiilor aveai asigurat un loc de muncă și în cele mai multe cazuri și o garsonieră sau o cameră într-un bloc al tineretului. Vara, mergeau la munte și la mare milioane de oameni și, de cele mai multe ori, nu aveau unde să-și întindă pledul pe nisip. Nu se găseau în magazine atâtea bunătăți străine, pline de E-uri cancerigene, dar ce folos că astăzi găsești de toate, dar lumea n-are bani și spitalele sunt pline. Restaurantele erau pline până la refuz; țara era străbătută de mii de autocare din țară și străinătate, cu turiști care aveau ce vizita, unde găseau totul în ordine și disciplină. Azi, de la un capăt de țară la celălalt, nu găsești o parcare civilizată, unde să poți servi masa sau să te odihnești puțin. Să nu mai spun că diferențele financiare nu erau ca acum de 1 la 15, sau dacă găseai câțiva nababi atunci, acum sunt 10 la sută din nababi, hoți, care dețin aproape toată avuția țării. Nu se prea mergea în străinătate sau dacă se făcea, mergeai ca turist; azi copiii noștri, părinții noștri, frații noștri merg ca sclavii pe pământurile altora, au devenit, cum zicea cineva „Negrii Europei". Atunci nu aveai curajul să denigrezi pământul sfânt și țara care te adăpostește și care te hrănește: peste tot se cântau cu demnitate cântece patriotice și steagul tricolor stătea falnic și neatins și neîntinat de troglodiți, apatrizi sau cozi de topor. Bisericile erau pline de oameni și copii; nimeni nu m-a apostrofat ca elev seminarist, student teolog sau preot; aveam sute de copii la biserică și diferite programe: am făcut peste 29 de excursii cu credincioșii din Balda pe la mănăstirile țării, pe la punctele culturale; erau adevărate lecții de istorie, geografie sau educație patriotică. Astăzi nu mai vezi parcările de odinioară pline cu zeci și zeci de autocare. Dascălii țării erau adevărați „Apostoli" ai neamului românesc, cu autoritatea și pregătirea necesară. Nu erau atâția doctori docenți sau generali cu 4 stele, dar erau cadre bine pregătite, dormeai liniștit că la graniță cineva era de veghe. Azi, nu mai avem armată; ceea ce mai este se găsește în teatrele de război ale lumii. Spunea vicepreședintele NATO: în caz că vom fi atacați, trupele NATO vor interveni, dar numai după două zile. Până atunci să fim pregătiți să rezistăm. Cu ce, frați români? Nu mai avem fiii Vrâncioaiei, nu mai avem armament decât secod-hand de la aliații care ne-au vândut rebuturi de 20-30 de ani. Țara era plină de fabrici, uzine, spitale, câmpuri pline de bogății de invidiat, milioane de oi, vaci, capre, găini, iepuri, cai. Azi este un pustiu total, este un Bărăgan plin de ciulini, cum ar spune scriitorul dobrogean Panait Istrati. Toate ar fi cum ar fi, românul tace și rabdă până la un moment dat. Acum, avem frica cârcotașilor din afara țării, care vor să ne plătească polițe de acum 50-60 de ani. Ne sapă ca și cârtițele și ne fură ca furii biblici. Mai grav este faptul că avem năpârci autohtone, pui de vipere, de care se plângea Crăișorul Horia. Biserica, singurul stâlp care a rămas până mai ieri o mângâiere, s-a clătinat și ea în urma incendierii țării cu soroșiști, care pentru câțiva dolari, asemenea lui Iuda, își vând țara și neamul, părinții și legea, asemenea miliardarului ungur-evreu Soroș. Țara este mai împărțită și mai slăbită ca niciodată. O altă mare temere: „RĂZBOIUL ROMÂNO-ROMÂN..."!!??

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

Lasă un comentariu