7 - 14 februarie, SĂPTĂMÂNA CĂSĂTORIEI

Distribuie pe:

„Dacă ai norocul să fii căsătorit, apără-ți căsnicia!"

Sărbătorirea, în perioada 7 - 14 februarie, a Săptămânii Internaționale a Căsătoriei are ca scop încurajarea și susținerea acestei instituții, în 75 de state ale lumii, până în anul 2021, în efortul de a implica mass-media, cercurile de afaceri, guvernele, grupurile religioase și pe toți care cred în valorile vieții conjugale. În fiecare an, la nivel mondial, sunt organizate mii de evenimente pe această temă, în locuri publice, restaurante, parcuri, săli de conferințe etc. Practic, se marchează diversitatea și vitalitatea căsătoriei, ca piatră de temelie a vieții de familie.

Săptămâna Căsătoriei a fost înființată în anul 1997, odată cu oficierea căsătoriei fostului premier britanic John Major și a soției sale, Norma, la celebra adresă de pe Downing Street nr. 10 din Londra, reședința oficială a primilor miniștri ai Marii Britanii. În SUA, Săptămâna Căsătoriei este recunoscută oficial, de către Senat.

S-a pornit de la ideea că instituția căsătoriei este una fundamentală, pe care întreaga societate ar trebui s-o celebreze, și că o căsătorie reușită se poate învăța, așa cum învățăm să scriem, să citim, să schiem etc. „Considerăm că, din punct de vedere spiritual, fizic, financiar și statistic, căsătoria oferă cel mai potrivit mediu pentru dezvoltarea unei relații sănătoase, fiind, cu alte cuvinte, cea mai bună alegere pe care o poate face un cuplu. Mesajul este foarte simplu și, de aceea, atât de convingător: dacă ai norocul să fii căsătorit, apără-ți căsnicia!", sunt de părere inițiatorii - un grup de persoane fizice și organizații caritabile.

Căsnicia la români

Potrivit unui studiu privind căsătoriile și natalitatea în România - realizat pe baza datelor din iunie 2015, furnizate de Institutul Național de Statistică, și inserat într-un proiect-pilot implementat de Eurostat -, în România, căsătoria oficială reprezintă, încă, un mijloc de întemeiere a unei familii, uniunea consensuală nefiind la fel de răspândită ca în alte state membre ale Uniunii Europene.

Am selectat câteva dintre aspectele interesante cuprinse în documentul menționat:

- românii se căsătoresc la vârste mai înaintate, când consideră că au resursele materiale necesare pentru un trai decent în cuplu, fapt ce duce la creșterea vârstei la care femeile decid să aibă un copil și, implicit, la reducerea numărului de ani în care este posibilă nașterea altor copii, cu efecte negative asupra indicelui fertilității;

- tot mai mulți copii se nasc în afara căsătoriei, ceea ce înseamnă că această decizie nu mai depinde de statutul de persoană căsătorită, de opinia sau oprobriul altor persoane, ci de criterii precum: găsirea unui partener de viață potrivit, un venit adecvat, deținerea de resurse materiale pentru creșterea și educarea copiilor, opțiuni și circumstanțe personale din viața fiecărui individ;

- conform rezultatelor recensământului din 2011, peste jumătate din populația rezidentă a României în vârstă de peste 20 de ani era formată din persoane căsătorite (61,1%), persoanele divorțate reprezentau 5,4%, iar peste 700.000 de persoane au declarat că trăiesc în uniune consensuală;

- în 2013, în România s-au înregistrat 107.507 căsătorii, continuând trendul descrescător început în 2007, an în care căsătoriile atinseseră un maxim datorită legislației care a instituit sprijinul financiar pentru cuplurile care se căsătoresc pentru prima oară (Legea nr. 396 din 2006); tot atunci s-a observat o creștere ușoară a vârstei medii la prima căsătorie, determinată de căsătoriile amânate din motive financiare; după 2007, numărul de căsătorii a scăzut, influențat de fenomenul migrației, generat de intrarea României în UE și deschiderea granițelor;

- în anul 2013, s-au pronunțat 28.507 divorțuri, rata fiind de 1,4 divorțuri la 1.000 de locuitori; tot atunci s-a înregistrat cel mai mic număr de născuți vii din anul 2000 încoace, și anume, 182.313. În 2003-2009, natalitatea a înregistrat o ușoară creștere, influențată de efectele stimulării căsătoriilor prin legislația din 2006, după care a înregistrat o scădere accentuată până în 2013, când fost cu circa 20% mai mică decât în 2005-2006.

În privința particularităților naționale, s-a constatat că românii preferă să se căsătorească în lunile de vară, mai ales în august.

De asemenea, se poate observa influența Legii nr. 396/2006 prin care s-a acordat un sprijin financiar cuplurilor aflate la prima căsătorie, numărul căsătoriilor crescând simțitor în 2007 și 2008. Abrogarea, în 2010, a legii menționate a dus la scăderea rapidă a numărului căsătoriilor în România, subliniază autorii raportului.

În România nu sunt recunoscute legal căsătoriile între persoanele de același sex. În anul 2010 a fost adoptată o reformă a codului civil care a introdus posibilitatea divorțului pe cale administrativă, folosind o procedură mult simplificată. Aceasta a dus la o creștere a numărului divorțurilor în anul 2011, fenomen care, la fel ca în cazul căsătoriilor, s-a produs pe baza deciziei cuplurilor care au amânat despărțirea legală; ulterior, numărul divorțurilor a început să scadă.

Potrivit datelor furnizate de Serviciul public comunitar de evidență a persoanelor, în anul 2016, în municipiul Târgu-Mureș au fost înregistrate 907 căsătorii, față de 834 în anul anterior, și 400 de divorțuri, cu 20 mai puține decât în 2015.

Obiceiuri, tradiții, superstiții…

• Potrivit tradiției, în Grecia, în ziua nunții, mireasa trebuie să poarte un cub de zahăr în mănușă: căsnicia îi va fi… mai dulce.

• Englezii cred că un păianjen găsit în rochia miresei e semn de noroc în căsnicie.

• În Finlanda, tradiția cerea ca, înainte de nuntă, miresele să meargă din ușă în ușă, adunând cadourile într-o față de pernă, și să fie însoțite de un bărbat mai în vârstă și căsătorit, ca semn al unei căsnicii îndelungate.

 • Femeile marocane fac o baie în lapte, pentru a se purifica, înainte de nuntă.

• Potrivit credinței hinduse, dacă plouă în ziua nunții, nu e motiv de supărare, ci semn de noroc.

• Dacă o pisică strănută în ziua dinaintea căsătoriei, mireasa va avea noroc în căsnicie.

• Miresele suedeze își pun un bănuț de argint, de la tatăl lor, și unul de aur, de la mama lor, în fiecare pantof, pentru a fi sigure că nu le vor lipsi banii în familie.

• Dacă mirele scapă inelul din mână în timpul ceremoniei, căsnicia va fi sortită eșecului.

• Dacă vezi un curcubeu în ziua nunții, vei avea noroc. La fel și dacă vezi o pisică neagră.

• Inelul de logodnă și verigheta se poartă pe al patrulea deget de la mâna stângă deoarece exista credința că o venă din degetul respectiv comunică direct cu inima.

• Inelul de logodnă cu diamant a început să fie purtat la sfârșitul secolului al XV-lea, la nunțile bogătașilor din Veneția.

• În simbolistica bijuteriilor, inelul cu safir înseamnă fericire și noroc în căsnicie.

• Se crede că un inel de logodnă cu perlă aduce ghinion deoarece perla seamănă cu o lacrimă.

• Unul din primele inele de logodnă a fost dăruit prințesei Maria, fiica lui Henric al VII-lea, pe când ea avea doi ani.

• Anual, în SUA, șapte tone de aur sunt transformate în verighete.

• Regina Victoria a fost cea care a inaugurat, în 1840, obiceiul ca miresele să poarte rochie albă. Până atunci, în ziua nunții, femeile se îmbrăcau cu rochia cea mai frumoasă pe care o aveau.

• În Asia, purtarea de mantii brodate cu cocori semnifică fidelitate.

• În antichitate, grecii și romanii credeau că voalul o protejează pe mireasă de spiritele rele.

• Grace Kelly, considerată drept una dintre cele mai frumoase femei din lume, a purtat, în ziua nunții, un corset făcut dintr-o dantelă veche de 125 de ani.

• Cea mai scumpă nuntă din lume a fost cea a fiului Șeicului Rashid Bin Saeed al Maktoum cu prințesa Salama, în Dubai, în 1981, prețul total ridicându-se la 44 milioane de dolari.

• Miresele poartă „ceva vechi" în ziua nunții, ca simbol al legăturii cu trecutul. „Ceva albastru" înseamnă puritate, fidelitate și dragoste.

• În Danemarca, mirii și miresele se îmbracă, intenționat, invers, pentru a păcăli spiritele rele.

• În Egipt, familia miresei gătește o săptămână întreagă după nuntă, pentru ca tinerii însurăței să se poată relaxa.

• Tortul de nuntă își are originea în Roma antică, unde nuntașii rupeau o pâine peste capul miresei, ca simbol al fertilității.

• Obiceiul de a-și încrucișa mâinile și a se hrăni reciproc cu tort provine dintr-un vechi joc în care mirele și mireasa încercau să se sărute peste un tort mai înalt decât ei.

• Mireasa stă în stânga mirelui pentru că, pe vremuri, acesta trebuia să aibă mâna dreaptă liberă, ca să se poată lupta cu eventualii rivali.

• Petrecerea burlacilor datează de pe vremea spartanilor, care își luau rămas bun de la burlăcie, printr-un chef de pomină.

Haz… de necaz

Trei prieteni se laudă cu nevestele lor:

Primul: - Eu am o nevastă ca o libelulă!

Al doilea: - Nevastă-mea e ca o căprioară!

Al treilea stă, se gândește și, după cinci minute, zice:

- Păi... nici a mea nu prea seamănă a om!

***

- Cum e să fii însurat, Mitică?

- Păi, cum să fie? N-am voie să beau,

n-am voie să fumez, n-am voie să merg cu amicii la o bere, n-am voie să mă uit după vreo femeie pe stradă…...

- Înseamnă că regreți pasul pe care l-ai făcut?

- Nici asta n-am voie!

- Dragul meu, ce preferi, o femeie frumoasă sau una inteligentă?

- Nici una, nici alta, știi doar că eu te iubesc numai pe tine.

***         

- Chelner, ce vin ne recomanzi astăzi, la aniversarea căsătoriei?

- Depinde, domnule, vreți să sărbătoriți sau vreți să uitați…

***

La radio, un ascultător întreabă:

- Și boii se însoară, nu-i așa ?

Radio răspunde:

- Da, domnule! Numai boii…

***

- Iubitule, descrie dragostea pe care o ai pentru mine.

- E ca și cum aș număra stelele.

- Oh, adică infinită?

- Nu. Pierdere de timp.

***

Anunț la mica publicitate: „Vând Enciclopedia Britannica, 50 de volume, calitate excepțională, legate în piele de Cordoba, stare perfectă. Preț 1.000 de dolari sau care dă mai mult. Nu mai am nevoie de ea. M-am însurat săptămâna trecută, iar nevastă-mea le știe pe toate".

***

Eu și soția mea am fost fericiți timp de 20 de ani. Pe urmă ne-am căsătorit.

Mai bine cu rău, sau mai rău fără rău? Cugetări și definiții

* Căsnicia este un edificiu care trebuie să fie reclădit zi de zi. (André Maurois)

* O căsătorie bună este aceea dintre o nevastă oarbă și un soț surd. (Michel de Montaigne)

*Toate soțiile se cred neglijate, toți soții se cred sub papuc. (D. Schor)

* În spatele fiecărei căsnicii lungi stă o soție răbdătoare. (Ephraim Kishon)

*Dacă soții ar fi trăit separat, numărul căsătoriilor reușite ar fi fost mult mai mare. (Friedrich Nietzsche)

*Neliniștea este impozitul pe care îl plătesc bărbații cu soții frumoase. (Vasile Ghica)

*Harem: Visul soțului după ce s-a certat cu nevasta și doarme pe canapeaua din sufragerie. (Tudor Mușatescu)

* Am avut ghinion în ambele căsnicii. Prima nevastă m-a părăsit, iar a doua nu m-a părăsit. (Patrick Murray)

* În căsnicie, luați exemplu la turturele. Și la bine și la rău, soții sunt întotdeauna alături. (Tudor Mușatescu)

*Drumul spre succes este plin de femei împingându-și soții înainte. (Thomas Dewar)

*Sfatul meu este să te căsătorești. Dacă vei avea o nevastă bună, vei fi fericit; dacă nu, vei deveni filosof. (Socrate)

*Femeile nu vor avea niciodată același succes ca bărbații, deoarece nu au neveste care să le sfătuiască. (Dick Van Dyke)

*O soție bună își iartă întotdeauna soțul atunci când ea greșește. (Milton Berle)

*Căsătoria este o instituție care te apără cu strășnicie de orice bucurie. (Socrate)

* Căsnicia nu-i decât o sclavie care pare civilizată. (Albert Einstein)

*Singura bucurie a oamenilor căsătoriți este să participe la căsătoria altora... O bucurie diabolică! (Ramon Gomez de la Serna)

* Soția ideală este ființa care te ajută să învingi toate greutățile pe care nu le-ai fi avut dacă nu te-ai fi căsătorit. (O. Vințeleriu)

*Verighetele sunt cele mai mici cătușe din lume. (autor necunoscut)

(Surse: ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/, huffingtonpost.com, lifestyle/family, marriageweek. international.com, citatepedia.ro)

Lasă un comentariu