Dacă înalta funcție dregătorească ajunsese să fie echivalentă cu un titlu nobiliar, nu același lucru se poate spune despre funcțiile administrative locale. Cu toate acestea, cele două categorii de funcții publice au comun conceptul de „slujbaș la stat".
Mulțimea de supranume rezultate de la nume de funcții publice locale este rezultatul felului cum se reflectă în epocă și, desigur, în comunitatea locală ocuparea unei astfel de funcții. Se cuvine aici să atrag atenția asupra unor aspecte de ordin psihosocial și cultural care privesc statutul de slujbaș la stat în epoca de tranziție de la feudalism la capitalism.
Societatea românească era dispusă pe trei paliere sociale în secolul al XIX-lea, când se fixează ca supranume termenii prin care sunt desemnate funcții publice:
a) palierul superior, caracterizat prin independența economică stabilă a indivizilor (moșieri, fabricanți, mari patroni, proprietari de imobile etc). La acest nivel se situează și marii dregători. De la numele funcțiilor publice dobândite sau cumpărate de ei au rezultat supranume care s-au transmis de la o generație la alta. Unii urmași ai acestora, trebuind să opteze pentru un nume de familie, au preferat supranumele sub care erau cunoscuți;
b) palierul de mijloc, sau clasa de mijloc a societății, în care intră și slujbașii la stat, caracterizat prin independență economică relativă;
c) palierul de jos al societății, care îi reunește pe cei lipsiți total sau parțial de mijloace materiale de trai.
În ceea ce-i unește pe slujbașii la stat, aparținătorii clasei de mijloc a societății, relativitatea economică a acestora se datora nesiguranței rămânerii în serviciu. Totuși, ca funcționar la stat, omul se bucura de un statut social care îl situa deasupra condiției sociale a majorității populației, în ciuda venitului modest, dar sigur, pe care îl avea. Acest statut îi este recunoscut, în primul rând, de cei aflați pe palierul inferior lui, din care cauză funcționarul la stat acceptă cu satisfacție recunoașterea poziției sale în comunitate și, implicit, supranumele care i se atribuie și care se va transmite de la o generație la alta. Slujbașii la stat aveau un motiv în plus să se considere superiori mulțimii, în condițiile istorice de atunci, prin pregătirea lor școlară, care le asigura un statut socio-cultural aparte.
Administrația locală a cunoscut etape de dezvoltare care s-au consumat într-un timp relativ scurt și care s-a consolidat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Funcțiile administrative la nivel de județ, plasă, comună au intrat în conștiința oamenilor ca repere de organizare statală, din care cauză numele lor au constituit pentru cei care le dețineau, dar mai ales pentru urmașii lor, un motiv de înnobilare a numelui.
Funcțiile administrative se clasifică după gradul instituției. De la numele funcției administrative au rezultat supranume, care au devenit ulterior nume de familie. Redau și frecvența acestora, înregistrată în 1994.
Primari și consilieri: Birău 2023, Primaru 115, Pîrgaru 298, Șoltuz 230, Șoltuzu 106, Vatmanu 1875, Vătămanu 727, Vornicelu 22.
Funcționari mărunți din primărie: Condicaru 34, Diacu 528, Grămăticu 58, Lefegiu 140, Uricariu 59, Uricaru 338.
Funcționari cu atribuții economice: Dijmaru (de la care a rezultat Dijmărescu 419), Sameș 152, Vameșu 353.
Slujbași cu atribuții de comunicare: Crainic 1708, Curieru 25, Dragoman 1196, Pristavu 737.
Slujbe care privesc ordinea publică și paza localităților: Armașu 600, Armășelu 323, Comisaru 49, Epistatu 54, Gardian 41, Gardianu 10, Nazîru 547, Stegaru 1846, Străjeriu 147, Străjeru 156.
Funcții judecătorești: Aprodu 727, Jude 856, Judele 720, Notar 503, Notaru 32.
Funcții administrative la nivelul plasei și al județului: Aga 601, Isprevnic 73, Ispravnicu 52, Isprăvnicelu 79, Pomojnicu 76, Pretorian 272, Pretorianu 9, Zapciu 147.
Dacă avem în vedere numele de funcții publice locale, nu putem trece cu vederea o serie de factori psihosociali și culturali care au favorizat apariția supranumelor rezultate de la aceste apelative prin conversie antroponimică și în mare parte prin derivare cu sufixul antroponimic -u. Astfel de nume derivate sunt dovada că purtătorii lor din Transilvania, Maramureș, Crișana și Banat provin din Moldova, Muntenia, Oltenia sau Dobrogea. Frecvența unor astfel de nume în județul Mureș se limitează la cel mult două familii: Pîrgaru 3, Vătămanu 2, Diacu 3, Uricaru 3, Crainic 1, Dragoman 1, Stegaru-12, Aprodu 7.
(Bibliografie: Teodor Oancă, Microsisteme antroponimice românești, Craiova, 2016)
