După atâtea plângeri, după atâtea tânguiri fariseice, cu lacrimi de crocodil, cât de apăsaţi şi fără drepturi sunt ei, după toate cele 43 de memorandumuri, adoptate de consiliile locale doar în judeţul Harghita, în perioada 2014-2016, privind autonomia teritorială, pe criterii etnice, toate anulate, definitiv, ca ilegale şi nule, după directa de dreapta, primită şi de la Comisia Europeană, îndârjiţii autonomişti teritoriali nu se lasă. Nu se lasă păgubaşi, cu toate că tot ce vor ei se află într-o totală contradicţie cu Constituţia României, cu legile româneşti în vigoare, care nu admit autonomie teritorială pe criterii etnice, o altă limbă oficială în stat, alt drapel şi alt imn naţional ale României. Niciun referendum local nu poate sfida, neglija şi încălca prevederile Legii fundamentale. Concluzia? Ei, ori nu citesc Constituţia, ori, şi mai grav, o desconsideră, nu vor să priceapă şi să accepte prevederile ei!
Ei cer mereu ce nu se poate! Drepturi? Au destule! Numai că ei vor mereu supradrepturi, privilegii, să fie mai egali decât alţii. Aşa sunt ei, de când se ştiu! N-au ezitat, într-o nesimţire devenită obişnuinţă, ca, în numele unor aşa-zise drepturi identitare, să ţipe, ca din gură de şarpe, că ei sunt, în România, ţară dată model, aşadar exemplu european, pentru rezolvarea problemei drepturilor minorităţilor, să afirme chiar că ar fi „cetăţeni de rangul doi"! O neruşinare.
Iar pentru a le reîmprospăta un pic memoria, ne vom întoarce spre anii '50, când, în Regiunea Autonomă Maghiară, până prin 1968, ei tăiau şi spânzurau, ei erau, în inimă de Românie, cu pâinea şi cuţitul puterii şi privilegiilor. Ia să vedem ce „cetăţeni de rangul doi" erau pe atunci, când, dintr-o situaţie a membrilor de partid, cu stagiul dinainte de 23 august 1944, deci în ilegalitate, şi după aceea, existenţi în evidenţa Comitetului de Partid Târgu-Mureş, 62 deţineau importante funcţii în Partidul Comunist, dar şi în economia, în administraţia, în cultura locală! Aşa „cetăţeni de rangul doi" să tot fii! Au pus mâna pe putere, în Regiunea Autonomă Maghiară, şi n-au mai lăsat-o, până în 1968, la noua împărţire administrativ-teritorială, când a cam înţărcat Joiana! Un timp li s-a cam închis pliscul! Până în decembrie 1989. Atunci a început obrăznicia lor fără margini!
De atunci, în noua democraţie, de ei greşit înţeleasă, n-au încetat să ceară mereu, ca şi cum, în această Românie, ei ar avea doar drepturi, nu şi obligaţii, nu şi anumite datorii, ca cetăţeni ai acestei ţări a cărei pâine o mănâncă. Iar pentru că cer mereu, tocmai ce nu se poate într-un stat de drept, să afirme că ei ar fi doar „cetăţeni de rangul doi", vom apela la câteva dovezi irefutabile, în măsură să spună totul în această invocată situaţie, după 1990, pe la forumurile cetăţeneşti, de pe vremuri, de pe la Valea lui Mihai, Săvădisla, Târgu-Mureş, Miercurea Nirajului, Cernat, prin discursurile incendiare, urlate pe la Târgu-Mureş, Miercurea Ciuc, Lutiţa, Târgu Secuiesc. Totul, toată îndârjirea lor, pentru disoluţia sintagmei „stat naţional, unitar român"! Sintagmă la care ei au alergie.
Aflaţi într-un fel de stare, ba euforică, ba depresivă, cu gândul întoarcerii în acel imposibil Ev Mediu, ei se fac că uită, cu totul, considerându-se, imprudent, „cetăţeni de rangul doi", aruncând vorbe-n vânt, că, prin anumite guvernări postdecembriste (PSD, PNL, PD), au avut doi vicepremieri - Marko Bela şi Kelemen Hunor, că au avut miniştri pe György Takay, Borbely László, Nagy Zsolt, Winkler Juliu, Korodi Attila. Chiar nu au obţinut ei, maghiarii, totul, chiar şi mai mult decât şi-au dorit, de la fostele guvernări postdecembriste? Oare n-au avut destui miniştri, 19 secretari de stat, directori prin ministere, în funcţii deosebit de importante, prefecţi, subprefecţi prin judeţe, preşedinţi, vicepreşedinţi de consilii judeţene, locuri călduţe în instituţiile descentralizate? Păcat că au o aşa scurtă memorie!
Bine ar fi să-i numărăm, vorba pişicherului Pristanda, la înşirarea steagurilor, şi să vedem ce şi cum iese totul la socoteală. Să începem cu Guvernul României: Marko Bela, ministru de stat, vicepremier, precum şi Kelemen Hunor, actualul lider al UDMR, Borbely László, ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, Korodi Attila, ministrul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Borbely Karoly, ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor (în 2008). Secretari şi consilieri de stat: Fekete Emöke, Szasz Attila, Cseke Attila, Zoltan Andras, Derzsi Akos, Horvath Anna, Csutak Istvan, Bogos Zsolt, Jakab Istvan, Pasztor Gabriela, Kato Jozsef, Peter Zsuzsana, Somodi Zoltan, Parcsalami Balint, Szekely Ervin, Tanczos Barna, Tõke Istvan, Marko Attila Gabor, Imre Istvan, toţi în fotolii călduţe pe la Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, Ministerul Integrării în UE, Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Finanţelor, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Justiţiei, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Transporturilor, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul pentru IMM, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale. Deci, secretari şi consilieri de stat în toate ministerele Guvernului României! Iar ei ţipă, susţin, sus şi tare, că nu au drepturi!
Acestora li se alăturau conducătorii de agenţii şi ai instituţiilor centrale, ca preşedinţi, vicepreşedinţi, directori generali, inspectori generali-şefi: Asztalos Csaba, Birtalan Jozsef, Kovacs Peter, Csaka Jozsef, Nagy László, Dane Karoly, Gasparik Attila, Gyerkö László, Imre Istvan, Jakab Alexa, Klarik László Attila, Nemenyi Jozsef, Olasz Gergely, Nagy Jozsef, Szilveszter Sandor, Talpas Janos, Tank Gabriela, Varga Gabor, Zsombori Vilmos, pe la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Agenţia Naţională pentru Tineret, Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, Autoritatea Sanitar-Veterinară pentru Siguranţa Alimentelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Autoritatea pentru Valorificarea Arhivelor Statului, Societatea Naţională „Romgaz"; Consiliul Concurenţei, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, Societatea Naţională a Apelor Minerale, Institutul Naţional de Cercetare, Dezvoltare în Turism, Agenţia Domeniilor Statului, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare etc.
Am obosit doar înşirându-i pe ei şi funcţiile lor importante. Aşa „cetăţeni de rangul doi" să tot fii! Să nu uităm, apoi, funcţiile de prefecţi şi subprefecţi, de şefi ai serviciilor descentralizate, în acea perioadă, prin judeţele Harghita, Covasna, Mureş, Satu Mare, Sălaj, Bihor, Arad, Maramureş, Bistriţa-Năsăud etc. Din cei 44 de primari ai municipiilor, oraşelor şi comunelor judeţului Covasna, doar 14 erau (în anul 2008) primari români şi
9 viceprimari. Este o realitate! Iar ei născocesc pretexte, pentru a cere autonomie teritorială pe criterii etnice, tocmai invocând „lipsa drepturilor minoritare"!
Din păcate, până acum, acel înfricoşător „semn al lui Kossuth", după care ei se conduc, încă de la 1848-1849, de la Diktatul de la Viena din 30 august 1940, încoace, nu a fost luat în seamă de guvernanţii români, deşi, în neobrăzarea lor, ei cer autonomie teritorială, fac referendumuri, pentru ruperea acestei Românii! Aşa cum, recent, din nou, au procedat cei 10 maghiari din Gheorgheni, în frunte cu Arus Zsolt Istvan, autori ai iniţiativei de autonomie teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, publicată în Monitorul Oficial.
Oare aceştia să fie chiar „cetăţeni de rangul doi"? Mare-i aroganţa minoritară a celor care doresc, mereu, o destabilizare în Ardeal, cerând Ungariei - cum o făcea Tökés László - să ia sub protectoratul ei Transilvania, profitând de slăbiciunea şi tăcerea complice ale guvernanţilor, cerând drepturi colective, autonomia teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului Ţinut Secuiesc! Asta vor, acesta-i gândul lor mărturisit. Dar despre ruşine nu mai poate fi vorba, atâta timp cât ei se plâng, peste tot, că nu au drepturi în această Românie, mereu lovită de ei, paradoxal, chiar şi atunci când au fost la guvernare!
P.S. 1. Oare de ce trebuia inclusă, în Monitorul Oficial al României, absurda nouă cerere, a unor inşi zănatici din Gheorgheni, duşi cu pluta, vizând autonomia teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului Ţinut Secuiesc? Chiar, cui foloseşte această tâmpită diversiune? Mai ales în acest moment îngrijorător prin care România trece?! 2. În Spania a început procesul acelui lider autonomist, care a organizat un referendum pentru autonomia teritorială a Cataloniei! Pe la noi, ca la nimenea, au avut loc, în inimă de Românie, 43 de referendumuri ale scăunaşilor autonomişti! Au fost, cumva, ei chemaţi să dea socoteală? Nu!
