La ora actuală, măsurile de depistare, tratament şi control al HTA sunt încă incomplete. Bolnavii hipertensivi, chiar şi cei trataţi incomplet, continuă să moară prematur din cauza bolilor cardiovasculare pe care HTA le provoacă, aceasta şi diabetul fiind considerate, în prezent, factori de risc pentru îmbolnăvirea vaselor.
De altfel, în ultima perioadă au apărut o serie de recomandări privind clasificarea şi tratamentul HTA, precum şi stabilirea valorilor tensionale în limitele normalului, la care se adaugă modul cum trebuie trataţi bolnavii.
În articolul de faţă, doresc să ating problema HTA apărută la pacienţii de peste 60 de ani, şi aceasta deoarece la ei complicaţiile cardiovasculare - insuficienţa cardiacă şi arterioscleroza cerebrală (chiar demenţială) apar mult mai frecvent decât la tineri. Se recomandă, în acest sens, urmărirea bolnavului, prin măsurători repetate ale tensiunii arteriale şi prin control de specialitate până, cel puţin, la vârsta de 80 de ani.
La bolnavul vârstnic, este foarte important să punem în evidenţă leziunile care apar în organele „ţintă", cum ar fi: creierul, inima, rinichiul, vasele periferice.
La noi, persistă concepţia că bolnavul de vârsta a treia nu prea merită să fie luat în observaţie şi tratat. În realitate, tocmai această perioadă este importantă, întrucât complicaţiile secundare ale HTA acum apar.
Pentru tratamentul acestei categorii de bolnavi este de dorit să se aplice, în primul rând, un tratament nefarmacologic. Acesta vizează modificarea stilului de viaţă, esenţial ca măsură terapeutică. Este, de asemenea, bine să se observe următoarele aspecte:
1) Reducerea greutăţii corporale la valori normale, printr-un regim alimentar care să reducă aportul caloric, în special de hidraţi de carbon. Trebuie să punctez faptul că tensiunea arterială reprezintă presiunea sângelui în arborele vascular, respectiv în sistemul arterial. La tineri, tensiunea arterială este recomandabil să fie între valorile 120/ 60 mm coloană de mercur. Însă, la persoanele vârstnice, situaţia deja se schimbă, în sensul că intervine elementul de arterioscleroză, adică de îmbătrânire a vaselor arteriale şi se acceptă valorile între 150 - 90 mm Hg (coloană de mercur), pentru a obţine o forţă optimă de perfuzie a organelor cu sânge.
2) Să se practice exerciţii fizice, mai ales cu efort dinamic, la care se adaugă plimbările zilnice şi activităţile în gospodărie.
3) Evitarea consumului de alcool în exces.
4) Reducerea cantităţii de sare şi eliminarea din alimentaţie a acelor alimente care conţin sare în exces. Sarea de bucătărie are un rol în a reţine apa în ţesuturi, în mod excesiv, respectiv în patul vascular arterial, participând la creşterea volumului sanguin, deci a presiunii arteriale peste valorile fiziologice, obligând pompa cardiacă la un efort suplimentar.
5) Creşterea consumului de fructe şi legume care contribuie la scăderea colesterolului.
6) Renunţarea la fumat sau reducerea drastică a numărului de ţigări.
7) Reducerea aportului de grăsimi saturate (de origine ani-mală) şi înlocuirea lor cu grăsimi vegetale şi cu uleiuri vegetale.
8) Evitarea stresului, a problemelor care generează situaţii conflictuale.
În ce priveşte tratamentul medicamentos, la bolnavii vârstnici sunt de recomandat diureticele, tiazidele, în doză mică şi, dacă se poate, chiar zilnic. Pe locul al doilea se situează beta-blocantele (propranololul, betalocul, metroprololul) care sunt mai greu de suportat pentru vârstnici.
În situaţiile în care nu se obţin rezultate mulţumitoare, se recomandă şi utilizarea antagoniştilor de calciu (nifedipină, derivaţii de nifedipină, plendil etc). Tratamentul medicamentos este necesar să fie individualizat.
HTA este o afecţiune frecventă la nivelul populaţiei noastre şi ridică, în special, probleme la bolnavul tânăr şi adult, pentru a îndepărta complicaţiile, care apar, de obicei, după 10 ani de la depistarea afecţiunii.
Tot în această categorie de tineri şi adulţi se ridică probleme specifice. Astfel, la femeile însărcinate, la bolnavii care sunt obezi, la cei la care se depistează un diabet zaharat, se vor aplica tratamente diferenţiate.
Nu trebuie să-i uităm nici pe cei de vârsta a treia, care sunt de obicei mai necăjiţi şi fără posibilităţi de a-şi asigura tratament medicamentos.
