Erodându-se siguranţele, apar, insistent, nesiguranţele. Vechi şi noi, acestea se reunesc în corpul societăţii nesigure, „a societăţii modernităţii târzii în care se trăieşte acum". Este ideea volumului de eseuri Societatea nesigură a lui Andrei Marga.
Nesiguranţele au marcat mereu vieţile oamenilor, numai că acum ele trec prea în faţă, urcând peste celelalte realităţi, ajungând chiar în vârful realităţii. E şi pentru faptul că speranţele s-au îmbrăcat în decepţii, se dezbate ceea ce a fost, nu ce se trăieşte, se extinde debusolarea, îşi află autoritate somnul raţiunii: „în locul unei economii a competenţei a venit forţa covârşitoare a marilor companii; în locul construcţiei democratice a venit democraţia condiţionată a unui tehnocratism descărnat; în locul culturii cetăţeanului a venit străduinţa de performanţe vandabile; în locul celor mai calificaţi la decizii au venit grupurile dirijate din cercuri oculte; în locul alianţelor pentru o lume mai bună a intervenit lupta pentru sfere de influenţă". Astfel, nesiguranţa s-a ridicat deasupra tuturor. Timpul politic nu are viziune, liderii sunt înlocuiţi de şefi, familia e supusă atacurilor, munca se fărâmiţează, raţiunea ştiinţifică e dizolvată, evaluarea creaţiei nu se mai face în funcţie de originalitate ci după reţete formale, democraţia parlamentară este înlocuită cu democraţia forţelor difuze ale adunărilor străzii, neîncrederea în instituţii creează emigraţia masivă, speranţele puse în 1989 sunt risipite. Sunt evidente - detaliază Andrei Marga în Societatea nesigură - situaţiile ce nu sunt în regulă, dar intervenţiile sunt amânate, neexistând curajul deciziei, intrându-se „într-o societate în care nimeni nu mai stăpâneşte întreaga situaţie". Societăţile de azi se confruntă cu pasivitatea civică, apatia politică şi indiferenţa juridică, trăind o stare de individualism şi egoism ce trece drept victorie. Suntem într-o societate a riscului, diagnostighează Andrei Marga pe urmele lui Ulrich Beck care vorbeşte despre păşirea în risc prin intoxicare, dezinformare, înşelare. Autorul Societăţii nesigure preia şi idei din W. Reinhardt, istoricul care argumentează cum am intrat într-o societate a minciunii în care întrebarea ce este de fapt adevărul se pune tot mai rar. Andrei Marga citează şi din scrierile filozofului spaniol Daniel Innerarity care admite că suntem într-o societate invizibilă în care viaţa fiecăruia depinde de o încrengătură a unor forţe ascunse ce dirijează lumea.
Punând accentele strict pe România, autorul volumul Societatea nesigură crede că suntem într-o navigare nesigură, fără să deţinem, după decenii, un proiect de ţară, având, în schimb, dezbateri publice lacunare,o împotmolire a reformelor, o selecţie eronată a decidenţilor, o destrămare a familiei, un patos al dezinformării şi un impas al justiţiei. Autorul, după ce detaliază pe tema diagnozelor societăţii actuale şi a surselor actuale ale nesiguranţei, conturează şi ideea de ieşire din nesiguranţă. „Este vorba de cunoaşterea a ceea ce este, de angajarea pentru valori, de transformarea în temă a ceea ce lipseşte, de recuperarea religiei propriu-zise, de reconfigurarea stilului de viaţă, de emergenţa de politicieni veritabili şi de reorganizarea Europei." Cu alte cuvinte este importantă revenirea la esenţial, la datele profunde ale vieţii. Onoarea şi creaţia rămân de o importanţă crucială în ziua noastră. Analiza lui Andrei Marga nu se îndepărtează de ceea ce înseamnă misiunea filozofiei de la Aristotel încoace, aceea de a arăta cum se ajunge la nivelul binelui în societate şi viaţa omului. Mesajul operei lui Brâncuşi, argumentează Andrei Marga, poate fi cale de izbăvire, pornind de la reflecţia pe tema eliberării. Dar nu doar prin tema eliberării poate fi urmat Brâncuşi, ci şi prin crezul său că nu se poate face artă, politică, meserie fără tenacitate şi inteligenţă, date ce salvează omul.
Prin diagnozele sale, Andrei Marga nu vrea să descumpănească, ci să argumenteze, să ne facă să înţelegem, spre a privi apoi lucrurile în profunzime, pentru a le scoate din obositoarele prejudecăţi, ca apoi acestea să însemne căutări în adâncime, responsabile; într-o lume în care doar cunoaşterea nu e de ajuns, simţindu-se nevoia înţelepciunii, a comunicării alături de comunicaţie, a convergenţei religiilor ca pacificare;într-o lume, subliniază Andrei Marga, a supunerii, a asimetriei, a vidului valorilor, a structurilor invizibile, a haosului, a cinismului, a mediatizării, a minciunii, a manipulării extinse a indiferenţei, a infantilismului, a turbulenţei, a riscului, a narcisismului, a cleptocraţiei. Incitante şi reverberante pagini, spulberând perdele de erori, lacune, falsuri. Bunăoară, nu poţi să nu zăboveşti, spre a te dumiri, la paginile ce consemnează, negru pe alb, că „integrarea ţării în Uniunea Europeană nu are de-a face cu cei ce o revendică la noi". Este doar un exemplu...
