Jocuri pe maidane...

Distribuie pe:

Între 17 și 19 februarie, Hotelul Bayrischer Hof din München a fost gazda celor mai importanți decidenți în politica internațională, întruniți la cea de a 53-a Conferință de Securitate. În jur de 500 de personalități de vârf au discutat despre crizele actuale și provocările apărute, despre viitorul relațiilor transatlantice și al NATO în era Trump, evidențiind necesitatea cooperării în strategia de siguranță și apărare a statelor membre ale UE în relațiile cu Rusia și restul lumii, lupta împotriva jihadiștilor, luând în calcul războiul din Siria, situațiile conflictuale din Asia de Est și Războiul informatic (Information Warfare). În absența președintelui american Donald Trump, conferința prezidată de ambasadorul Wolfgang Ischinger a reunit la masa convorbirilor participanți marcanți: cancelarul german Angela Merkel, vicepreședintele american Mike Pence, ministrul Apărării SUA - James Mattis, secretarul general al ONU - Antonio Gutteres, secretarul general al NATO - Jens Stoltenberg, peste 30 de șefi de state și guverne, peste 80 de miniștri de Externe și ai Apărării, precum și o delegație de 12 membri a Congresului American. Acestora li s-au alăturat: președintele Comitetului Internațional al Crucii Roșii - Peter Maurer, directorul executiv al Human Rights Watch - Kenneth Roth, procuroarea șefă a Curții Internaționale de Justiție- Fatou Bensouda, co-președintele Fundației Bill & Melinda Gates - Bill Gates - și activistul Bono, co-fondator al organizației de lobby politic ONE. (Digi24)

De la prima sa ediție (1963), Conferința de Securitate de la München (MSC), forum independent organizat tradițional în februarie, se dedică discuțiilor privind rezolvarea pașnică a conflictelor și cooperarea internațională în probleme de securitate internațională, tematica principală constituind-o „parteneriatul transatlantic".

„Ne așteaptă o nouă ordine mondială?" Iată întrebarea-cheie din Raportul de lucru al Conferinței de securitate de la München. Participanții au avut la dispoziție și un document de lucru, referitor, între altele, la vulnerabilitatea democrațiilor liberale în fața campaniilor de dezinformare și la terenul câștigat de naționalism în fața globalismului.

SUA trebuie să renunțe la amenințările la adresa coeziunii UE - a fost unul din mesajele Berlinului. „Prietenii noștri americani știu că tonul lor față de Europa și față de NATO are un efect direct asupra coeziunii Uniunii, a spus ministrul german al Apărării, Ursula Von Der Leyen: „Germania trebuie să investească mai mult în securitatea internă și externă, dar și în dezvoltare. Aceste elemente merg împreună… spre final. Obiectivul nostru trebuie să fie acela de a înțelege dezvoltarea economică și stabilitatea ca două fețe ale aceleiași monede."

În replică, James Mattis, secretarul american al Apărării, a declarat: „Relația transatlantică rămâne cel mai important bastion al nostru împotriva instabilității și violenței." Ca și la reuniunea miniștrilor Apărării de la Bruxelles, unde a cerut țărilor NATO să-și suplimenteze bugetele dacă vor ca SUA să nu-și reducă nivelul de implicare, șeful Pentagonului a vorbit, din nou, despre împărțirea echitabilă a costului Apărării.

Președintele Comisiei Europene a comentat la München că Europa nu trebuie să cedeze în fața cererilor SUA, apreciind că și dezvoltarea, și asistența umanitară sunt componente ale securității.

„Extinderea NATO a dus la tensiuni fără precedent în Europa", a declarat sâmbătă, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, care a lansat un apel către Alianța Nord-Atlantică pentru reînnoirea cooperării cu Moscova. El a spus că țara sa dorește o ordine mondială „post-occidentală" și o relație „pragmatică și de respect" cu Statele Unite - transmit Reuters și AFP.

De fapt, cum judicios observă comentatorul politic Traian Ungureanu, „Relația SUA-Europa de Est e în curs de negociere. S-ar putea să avem o surpriză. Președintele Trump a reluat fără întârziere o temă lansată în campania electorală: NATO e depășit, iar statele membre NATO nu își iau, oricum, în serios obligațiile, adică uită să își plătească partea de contribuție (2% din PIB). Încă mai multă neliniște au stârnit declarațiile și schimbarea de ton în relația cu Rusia. Trump a lăsat limpede impresia că dorește o discuție majoră cu Rusia și, foarte posibil, un nou pact, care ar urma să stabilească noua realitate strategică în Europa: ce e și al cui e, în termeni de influență militară, politică și economică. Evident, în cazul în care toate aceste intenții prezumate vor deveni fapt, Europa de Est e cea mai vulnerabilă. Pe de o parte, Rusia ar putea primi drept de influență, dacă nu de control, în foste republici sovietice, adică în Georgia, Armenia, Moldova și Ucraina. Pe de altă parte, e ușor de înțeles că la umbra acestei înțelegeri, Rusia ar găsi momentul prielnic pentru a infiltra și deturna spre propria orbită statele mari desprinse de lagărul socialist, începând cu Bulgaria și România. Scenariul de mai sus e, deja, o variantă plauzibilă. (…) Însumând, e clar că problema relației Statele Unite - Europa de Est e reală și în curs de renegociere. Însă direcția acestei relații nu e, cum sugerează mulți comentatori, pecetluită de fascinația președintelui Trump în fața lui Vladimir Putin. Știm prea puțin, iar când vom afla mai mult s-ar putea să avem o surpriză." (ZIUAVECHE.RO)

Cert este că „Rusia își va consolida grupul de forțe la frontiera sudică și în Crimeea, ca răspuns la întărirea prezenței NATO în regiune" - declara, conform TASS și „Nezavisimaia Gazeta" -, încă de joi seara, la finalul reuniunii miniștrilor Apărării din țările membre, ambasadorul rus Aleksandr Grusko. „Decizia NATO de a-și suplimenta prezența forțelor navale în Marea Neagră este un nou pas în direcția creșterii tensiunii în regiune, ceea ce afectează interesele vitale ale Federației Ruse. NATO continuă să-și întărească în mod constant flancul estic. Această reuniune a fost marcată de noi decizii în ceea ce privește segmentul de sud-est", a spus diplomatul rus, după ce NATO a anunțat o consolidare a prezenței sale navale în Marea Neagră.

Desigur, decizia NATO a fost luată „în cadrul strategiei sale de descurajare ca reacție la atitudinea, considerată amenințătoare, a Rusiei, după declanșarea conflictului ucrainean, în 2014".

„Toate aceste decizii vor face obiectul unei analize atente. Am luat deja măsuri suplimentare pentru consolidarea trupelor noastre în sud, și este în curs de desfășurare completarea cu echipamente a forțelor noastre aflate în Crimeea. Desigur, vor fi luate toate măsurile necesare pentru ca interesele de securitate ale Rusiei în această regiune să fie asigurate în mod corespunzător", a subliniat ambasadorul rus. (Business24)

Nimic nou sub soare, așadar! În vremea asta… „Europa este dominată de proteste în aceste zile. În centrul Kievului de exemplu, cel puțin trei polițiști au fost răniți duminică noapte, în confruntările cu manifestanții naționaliști. Anunțul a fost făcut luni de Poliția Ucraineană", potrivit agenției de presă Xinhua. „E începutul unui nou «Maidan»?" - se întreabă, retoric bănuiesc, jurnalistul Eugen Dinu. „Trei polițiști răniți la Kiev. Sergi Kniazev, șeful Poliției Naționale, a scris pe Twitter că oamenii legii au suferit multiple fracturi și răni la cap. Nici manifestanții nu au scăpat, cel puțin 10 dintre aceștia au suferit leziuni ușoare." Ciocnirile au izbucnit în timp ce protestatarii, care manifestau în sprijinul blocării căii ferate din regiunea de est Donbas, au încercat să rupă cordonul poliției din jurul clădirii administrației prezidențiale a Ucrainei. Aproximativ 1.000 până la 2.000 de activiști au participat la demonstrația Organizației Naționaliștilor Ucraineni. Începând cu sfârșitul lunii ianuarie, activiștii naționaliști au blocat calea ferată pentru a opri transportul cărbunelui din zona din estul Ucrainei, controlată de insurgenți pro-independență, către teritoriul aflat în jurisdicția Guvernului. În urmă cu o săptămână, președintele Petro Poroșenko a promis să găsească o cale de a pune capăt blocadei, care a declanșat o criză energetică în Ucraina." (Agerpres)

Din nou, Maidanul, așadar! Doar la ucraineni? Hai să recitim un text din secolul trecut!

„Este o noțiune care ne împinge gândul departe spre anii copilăriei. Maidanul era spațiul libertății desăvârșite, principatul bunului plac unde, într-o pitorească promiscuitate, copii vagabonzi, animale și gunoaie își împleteau destinul zilnic din vis, basm și cruntă realitate. Era locul de unde lipseau atenția grijulie a mamei, ochiul sever al tatălui, legea și agenții ordinii publice. Maidanul așa există în amintirea multora: basme și nostalgie. Dar maidanul stă (ca) o realitate crudă în viața noastră întreagă. Maidanul, locul unde poți căsca, flecări și critica; maidanul, spațiul gol unde nu trebuie să faci nimic, unde ești despensat de a gândi, unde treci neobservat, necontrolat și inconștient. Există un maidan în agricultură, și acesta se numește «pârloagă» sau lucru de mântuială; există un maidan în comerț și se numește speculă; există un maidan și în cultură ca și în presă, unde își plimbă incapacitatea mulți vagabonzi; există un maidan și în administrație… Cu cât conștiința comunității de viață și destin este mai palidă, cu atât maidanul stă mai frecvent în viața unui popor. O societate în care se poate trăi, de multe ori o viață de maidan, o societate în care viața multor membri este o trecere succesivă dintr-un maidan într-altul, are un randament redus, în toate sectoarele de existență și, cu deosebire, în istorie. Înaintașii noștri vorbeau de ecumenicitate, un deziderat de comuniune afectivă și de conștiință în spațiul spiritual al neamului. Era condamnarea maidanului. Numeroase sunt perspectivele noastre de realizare. Cu o singură condiție: să suprimăm maidanul." (Alexandru Constant, „Maidanul", Buna Vestire, an VI, Seria II, Nr. 80, Marți 17 Decembrie 1940. Adaptare de Horațiu Șerb)

Și, totuși… Eu n-am fost copil vagabond, dar aveam multă energie și prieteni în tot cartierul, la fiecare casă. Ne jucam toți pe maidan, de-a valma, săraci și mai cu stare, români, armeni, evrei, bulgari, turci, țigani, diferența o făceau doar cucuiele și vânătăile, în funcție de temperament. Ne refugiam acolo fiindcă așa nu stricam florile din grădina casei și nu-i deranjam pe cei mari cu gălăgia noastră, mai ales când jucam fotbal, fete și băieți. Aveam spațiu și libertate, veneam cu genunchii juliți, prinși în frunze de pătlagină legate cu șireturile de la teniși, flămânzi și bucuroși de orice găseam la masă. Erau anii de după război și societatea românească era pe cât de necăjită și flămândă, pe atât de solidară și generoasă. Românii sunt buni la suflet, omenoși. Nu știu ce s-a întâmplat cu noi... Mă doare sufletul când văd atâta ură și răutate și mă cuprinde nostalgia... da, mi-e dor de anii aceia când o lădiță cu marmeladă era o sărbătoare și atârnam nuci poleite în bradul de Crăciun, colindându-l împreună cu copiii din vecini, mărindu-ne apoi ceata și trăistuțele la fiecare casă.

O tempora...! Fiecare cu maidanul lui... Moartea începe cu renunțările la vis.

Lasă un comentariu