PĂRINTELE IOAN SABĂU (1914 - 2009)

Distribuie pe:

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept „Anul omagial al educației religioase, al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești și Anul comemorativ Iustinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului".

Părintele Ioan s-a născut în satul Folt, județul Hunedoara, la data de 20 octombrie 1914. În 1935 studiază teologia la Cernăuți, legând aici o prietenie cu părintele Adrian Făgețeanu, cel pe care l-am evocat in articolul anterior, pe care părintele Ioan îl considera „un sfânt".

A fost hirotonit preot pe seama parohiei Ceru Băcăinți, de către Mitropolitul Nicolae Bălan, mutat apoi la Renghet lângă Geoagiu, iar apoi a fost „mutat" în satul său natal.

A făcut pușcărie pentru credință sub trei regimuri politice: regimul Antonescu, regimul Carol al II-lea și regimul comunist când a fost închis 6 ani la Aiud, Gherla și Deva.

Referitor la această etapă a vieții sale părintele spunea următoarele: „Abia în închisoare mi-am început misiunea preoțească. Acolo am înțeles, nu teoretic, ci pe viu, că preoția nu e o meserie, ci o smulgere din iad a oii rătăcite. Acolo am învățat să mă rog și tot acolo am simțit dependența de Dumnezeu, pentru că totul atârna de Dumnezeu și toate veneau de la El".

„M-am hodinit cât am fost în închisoare. Dumnezeu a vrut așa. Nu m-au învățat școlile și cărțile cât de multe m-a-nvățat pușcăria. Erau oameni foarte credincioși acolo. De la ei am învățat în închisoare psalmii și Evanghelia după Ioan pe de rost".

Trebuie să amintim că părintele Ioan Sabău a fost primul om care a reușit să ridice o biserică în regimul comunist, în 1958, la Vinerea, în județul Alba. Imaginați-vă că în acea perioadă atât de grea, la sfințirea Bisericii de la Vinerea, au fost prezenți peste 10.000 de oameni, iar în sobor au slujit 120 de preoți. „Fapta " aceasta nu a rămas nepedepsită de regimul Dej care l-a condamnat la 8 ani de temniță grea, deși regimul s-a opus cât a putut la sfințirea Bisericii.

Iată câteva dintre mijloacele la care au recurs pentru a împiedica ceremonia: au adus la Vinerea teatrele de păpuși și de estradă din Deva și pe cel Dramatic din Petroșani pentru reprezentații, echipe de fotbal din București să joace cu cei din Cugir, au tăiat noaptea limba clopotului, au băgat zahăr în generatorul de curent, au aruncat toată mâncarea pentru pelerini. La toate acestea părintele îi încuraja pe credincioșii din Vinerea astfel: „puneți pe Dumnezeu deasupra și veți vedea că biruiți".

În timpul activității sale preoțești părintele a predicat oamenilor la Oașa, Afteia, Prislop sau oriunde era dus, uneori chiar cu perfuziile după el.

Părintele Ioan Sabău trece la Domnul în data de 16 februarie 2009, rămânând pentru cei ce l-au cunoscut și nu numai o definiție a smereniei, un extraordinar iubitor de oameni, nefățarnic.

Cu siguranță, noi, creștinii ortodocși, am câștigat un sfânt în Împărăția lui Dumnezeu!

Dumnezeu să-l mângâie și să-l răsplătească și cu drepții să-l numere!

Lasă un comentariu