„ESTE O TENDINŢĂ DIRIJATĂ CA ROMÂNII SĂ FIE SCOŞI DIN TOATE CENTRELE MARI ALE TRANSILVANIEI" (II)

Distribuie pe:

- Convorbire cu dr. IOAN SABĂU POP, prof. Universitatea „Petru Maior" din Târgu-Mureş, membru al Curţii Internaţionale de Arbitraj Comercial, avocat -

„CE SE POATE PENTRU MAGHIARI ŞI GERMANI, PENTRU ROMÂNI NU SE POATE!"

- În aceste retrocedări abuzive sunt implicate şi instituţii?

- Da. E vorba despre biserica catolică, cea evanghelică şi cea lutherană. O să încerc să vă explic situaţia cu cât mai puţine detalii tehnice, deşi pentru ceea ce vă spun există o documentare legislativă temeinică. Bunurile bisericeşti sunt de două categorii: cele pioase - icoane, cărţi sfinte etc., şi cele civile - păduri, pământuri, clădiri etc. Nu avem nicio problemă cu cele pioase, ci cu cele civile. În 1942, printr-o convenţie între „Grupul Etnic German" şi bisericile evanghelică şi lutherană, toate bunurile civile ale acestora sunt trecute în proprietatea „Grupului Etnic", cele două biserici identificându-se cu el. „Grupul Etnic German" era o mişcare hitleristă, cum erau în România legionarii, însă cu membri mai duri chiar şi decât naziştii. Motiv pentru care, ulterior, a şi fost desfiinţată. După 1944, toate bunurile de pe teritoriul statului român aparţinând inamicilor statului român şi ai aliaţilor săi se preiau de către stat în administrare, mai puţin soldaţi, efecte de război şi altele care se predau. Pentru asta, statul român a înfiinţat CASBI - Casa de Administrare a Bunurilor Inamice. CASBI a preluat în felul ăsta tot ce deţinea „Grupul Etnic German", dar şi tot ce deţineau legionarii. Numai că după revoluţia din 1989 se înfiinţează „Forumul Democrat German" la Sibiu şi ei se consideră urmaşii „Grupului Etnic German". Ca urmare, revendică tot ceea ce le-a aparţinut. Aşadar, ignorăm convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944, un document de drept internaţional, ignorăm şi Convenţia de la Paris din 1947, care nu a fost o lege abuzivă a comuniştilor, ci o lege dată pentru clarificarea situaţiei după cel de-Al Doilea Război Mondial, la nivel internaţional, şi începem să retrocedăm în mod aberant. Atunci, de ce nu le retrocedăm şi legionarilor ceea ce au avut? Cumva, pe acelaşi model s-a acţionat şi în cazul „Statusului Romano Catolic", desfiinţat în anii '30, care nu a fost persoană juridică cu drept de proprietate asupra clădirilor din Transilvania. Cu toate acestea, în 2002 se înfiinţează o Asociaţie a Statusului Romano Catolic şi se autoproclama continuatoarea şi moştenitoarea vechiului Status, pe baza unei hotărâri judecătoreşti false şi cu un procuror fie cumpărat, fie adormit. Această nouă asociaţie revendică aproximativ 2.000 de clădiri din Transilvania, printre care unele de notorietate, precum Liceul „Unirea" din Târgu-Mureş sau Liceul Piariştilor din Cluj. Conform codului canonic însă, Statusul Romano Catolic nu avea personalitate juridică, ci doar Sfântul Scaun şi Arhidiecezele. Deci, ei nu aveau drept de proprietate, ci doar de folosinţă. Cu toate acestea, statul român consideră noua asociaţie continuatoarea cu drept de proprietate a vechiului Status. În acelaşi timp s-a reînfiinţat Societatea „Astra" din Sibiu. „Astra" a avut foarte multe proprietăţi, mai ales pentru că românii de peste Carpaţi au trimis ajutoare băneşti imense, pentru că înainte de Marea Unire au fost relaţii extraordinare între românii de dincolo şi dincoace de Carpaţi. Dar spre deosebire de cazul Statusului, noua societate „Astra" nu este recunoscută şi nu i se retrocedează NIMIC! Şi acelaşi lucru se întâmplă cu „Fundaţia Gojdu". Deci, astăzi, în Transilvania, pe aceeaşi lege, pentru maghiari şi germani se poate, dar pentru români nu se poate! Ca sa nu mai spunem că imobilele cerute de Status au fost făcute cu contribuţia românilor, după cum a descoperit în arhive domnul istoric Vasile Lechinţan, la Cluj. Satele din jur dădeau muncitori la construcţii, brânză, carne, susţineau românii cu ce puteau... Colegiul „Unirea" şi „Bolyai" din Târgu-Mureş au fost construite cu mai multă contribuţie românească, şi astăzi am ajuns ca statul român să plătească circa 20.000 de euro pe lună, chiria imobilelor pierdute şi folosite acum ca spaţiu şcolar.

- D-le profesor, acest interviu ar trebui marcat pe pagina de revistă cu doliu. Un doliu al jafului faţă de proprietăţile româneşti, dar mai ales un doliu al nemerniciei acelor instituţii ale statului, care „favorizează" infractorii împotriva intereselor ţării. Nu suntem în faţa unui caz de trădare naţionala (că tot îi place guvernului actual să vorbească de ea)?

- Este o nevoie urgentă de corelare a instituţiilor statului; cercetate arhivele. Guvernul să stabilească ce să facă Arhivele Naţionale; să se specializeze procurori pe această problemă, să fie specializate instanţe pe această problematică. Trebuie creată o nişă legislativă care să revizuiască toate restituirile. Dacă există voinţă, într-un an se poate reglementa situaţia în Transilvania. Dar timpul contează mai puţin: orice nedreptate care poate să fie îndreptată, nu contează în cât timp, se îndreaptă.

- O întrebare de tip Bucureşti: aveţi o problemă cu maghiarii? Vi separe că jefuiesc Transilvania, bucată cu bucată?

- Eu nu am o problemă cu maghiarii obişnuiţi şi care-şi văd de viaţa lor. Sunt şi ei manipulaţi de autointitulaţii lor lideri. Am o problemă cu dreptatea care se face strâmb şi cu generalizarea unui fals istoric enorm.

 

Lasă un comentariu