„Azi am primit flori… Nu este nici ziua mea, nici vreo altă zi specială. Aseară, pentru prima oară, eu şi soţul meu ne-am certat rău şi el mi-a spus lucruri urâte, care m-au durut foarte tare! Dar ştiu că îi pare rău şi că nu a vorbit serios pentru că… azi mi-a trimis flori! Nu este ziua noastră sau vreo altă zi specială. Azi-noapte m-a izbit de perete şi a început să mă lovească… Părea un coşmar, dar din acelea în care eşti treaz şi ştii că nu poate fi realitate. Azi-dimineaţă m-am trezit cu dureri şi aveam vânătăi pe tot corpul, dar ştiu că se căieşte pentru că… azi mi-a trimis flori! Nu este ziua Sfântului Valentin sau vreo altă zi specială. Azi-noapte m-a bătut din nou, dar de data asta mult mai rău. Dacă reuşesc să mă despart de el, ce voi face? Cum aş putea să mă descurc singură cu copiii? Ce se va întâmpla cu noi dacă nu ne vor ajunge banii? Îmi este atât de teamă de el, şi, în acelaşi timp, îmi e frică să mă despart de el. Dar ştiu că se căieşte pentru că… azi mi-a trimis flori!
Azi e o zi foarte specială: este ziua înmormântării mele. Azi-noapte, în sfârşit, a reuşit să mă omoare… M-a bătut până am rămas fără suflare. Dacă măcar aş fi avut curajul să-l părăsesc ori dacă aş fi acceptat ajutor profesional… azi nu aş mai fi primit flori!"
