„Bradul" nu poate fi uitat

Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că voi muri dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu m-ai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au pierit şi niciodată nu vor m-ai avea parte de tot ce se face sub soare. Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme şi untdelemnul să nu-şi lipsească de pe cap. Gustă viaţa cu nevasta, pe care o iubeşti, în tot timpul vieţii tale deşarte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare, căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune! Liviu Vâga Bradul din satul Ciobotani „Mnimneşeşti" s-a născut în anul 1954, 1 ianuarie, într-o familie de ţărani, oameni simpli, cu credinţă în Dumnezeu. Al patrulea copil din cinci pe care îi aveau părinţii. Băiat blond cu ochii albaştri, bun la suflet, prietenos cu oricine, milos şi pentru o vrabie. Şcoala primară o face în satul Ciobotani, cea elementară în comuna Stânceni, şcoala profesională de croitor în oraşul Ploieşti. Se angajează la munca colectivă din Topliţa Română, îşi termină studiile medii, şi la puţin timp, ajunge maistru croitor. Stadiul militar îl satisface în comuna Mihail Kogălniceanu, după terminare se angajează la vechiul loc de muncă, unde este apreciat de colegi şi conducătorii instituţiei. Se căsătoreşte cu aleasa inimii lui, de unde rezultă patru copii frumoşi, ca tatăl lor. Îndeplineşte porunca divină, stând lângă părinţi, locuind împreună cu ei, iubindu-i din tot sufletul lui. Liviu atrăgea simpatia tuturor inimilor şi era în stare să-i iubească pe toţi. Avea o viaţă liniştită şi simplă. După orele de serviciu era aşteptat acasă de sătenii din satul Ciobotani, Stânceni, Lunca Bradului, pentru a le efectua diferite lucrări de croitorie ca un bun croitor şi unic, Liviu zâmbea, avea dragostea faţă de aceşti oameni, iubea lumea, sufletul lui era plin de dragoste.

În anul 1991, într-o zi de vară, aşa cum cade bradul în urma introducerii drujbei la rădăcina lui, Liviu cade în faţa mamei lui, în urma unui infarct şi a decedat. A fost mare tristeţe, a fost multă lume să-şi ia rămas bun de la croitor. Avea numai 37 de ani. S-au scurs 26 de ani de la plecarea lui Liviu în veşnicie. Bravul „Brad" din Ciobotani Mnimneşeştinu nu a fost uitat de către cei dragi şi apropiaţi.

Bunul Creator să-l odihnească!

Lasă un comentariu