Sunt o mulţime de mame îndurerate, cu lacrimi pe obraz, care vin şi ne spun necazurile lor. Iată o întâmplare povestită de Părintele Cleopa despre un fiu care şi-a bătut mama:
„Vine o femeie deunăzi cu o mână legată de gât, cade aici şi începe să plângă.
- Ce-i, mamă?
- M-a bătut feciorul! Vin de la spital. Mi-a rupt un picior şi mâna dreaptă.
- De unde eşti?
- Din comuna Vânători.
- Dar de ce te-a bătut?
- El cât câştigă într-o lună, într-o noapte bea tot. Că-i milostiv când bea: «Haide, măi! N-ai bani? Îţi dau eu». Îl face dracul milostiv ca să-i bage şi pe alţii în ispită. Când vine acasă, femeia îi spune:
«Măi Ioane, copiii n-au făină, n-au cărţi la şcoală…». El nimic. Bătaie, cruci şi dumnezei. Când am văzut că o bate, am sărit s-o scot pe noră-mea. A lăsat-o pe noră-mea şi m-a bătut de m-a băgat în spital. Am venit să pun slujbe pentru el.
Ai auzit fecior? Ca o fiară. S-o bată pe mama lui!
- Şi, zice, au sărit vecinii, şi pe el a vrut să-l bage poliţia la puşcărie pentru bătaia asta. Doamne fereşte! Să nu i se întâmple una ca asta!
- Mamă, tot o să-l ajungă mânia lui Dumnezeu.
- Nu, nu, nu, să nu păţească ceva rău! Pune numai să-l ierte Dumnezeu!
Ai auzit mamă? El a bătut-o de a băgat-o în spital şi ea se roagă să nu păţească ceva rău. Mi-am făcut cruce. Ce înseamnă adevărata mamă!"
Dar mânia lui Dumnezeu nu l-a răbdat! Cine şi-a lovit pe mama sau pe tata nu mai putrezeşte, dacă nu l-a dezlegat duhovnicul şi n-a făcut canonul!
