Într-un sat din Tirol - o provincie în Austria - un tânăr şi-a pus în cap să facă o trăsnaie ca să-i meargă vestea; şi-a luat câinele de lanţ şi s-a dus cu el la preot, zicându-i:
- Părinte am venit să-mi spovedeşti câinele.
Preotul s-a întristat, văzând că tânărul îşi bate joc de Sf. Mărturisire şi răspunse:
- Nu uita, dragul meu, că Dumnezeu vede şi aude totul. Probabil că tu ai nevoie de spovedanie şi vei cere-o la nevoie, iar Dumnezeu nu te va învrednici de ea şi vei muri nepregătit pentru viaţa de dincolo, care este veşnică.
După câteva zile, preotul fu chemat în grabă de către un pădurar să spovedească şi să împărtăşească pe tânărul cu pricina, care a fost scos de câţiva oameni de sub un copac pe care-l tăiase şi îl apucase sub el. Din puţinele cuvinte pe care tânărul cu multă greutate le mai rostea, oamenii au priceput că-i roagă să alerge la preot pentru a se spovedi şi împărtăşi.
Cu toată bunăvoinţa şi graba oamenilor şi a preotului, când s-a apropiat preotul cu Sfintele Taine, tânărul a horcăit de câteva ori, sângele l-a năpădit pe nas şi pe gură şi după câteva clipe şi-a dat sufletul în mari dureri trupeşti şi sufleteşti. Cuvântul preotului s-a împlinit. Dacă tânărul mai înainte a cerut în bătaie de joc Sfânta Taină pentru un animal, Dumnezeu l-a lipsit pe el chiar atunci când a cerut-o pentru mântuirea lui.
