Obiectivul fundamental al strategiei educării patriotice a elevilor vizează interiorizarea conţinutului şi notelor definitorii ale acestuia, transformarea lor în mobiluri interne şi manifestări comportamentale ale elevului în relaţiile sale cu patria din care face parte, cu trecutul şi prezentul ei. Parte componentă a acestui obiectiv general, conştiinţa patriotică presupune cunoaştere, trăiri afective şi convingeri în legătură cu conţinutul acestor valori moral-politice. Manifestarea unei atitudini consecvent patriotice reclamă asimilarea unui volum de informaţii şi formarea unor capacităţi intelectuale indispensabile pentru înţelegerea multiplelor fenomene pe care le ridică patriotismul ca valoare a conştiinţei morale sociale.
Componenta cognitivă se referă, deci, la un ansamblu structurat de idei privitoare la patrie ca mediu geografic, politic, social şi cultural, privitoare la istoria sa milenară, la viaţa şi activitatea marilor personalităţi, reprezentative pentru neamul nostru, cunoştinţe privitoare la eforturile pe care oamenii acestei ţări le depun pentru prosperitate spirituală şi materială etc. Prin intermediul acestui fundament teoretic se asigură înţelegerea raţională, ştiinţifică a ceea ce reprezintă şi înseamnă patria pentru fiecare membru al ei. Profesorul urmează să-i familiarizeze pe elevi cu frumuseţile acestui pământ, cu trecutul său istoric, cu jertfele care s-au produs pentru apărarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale, cu tezaurul cultural şi artistic al poporului nostru, cu tendinţele şi perspectivele ce se întrevăd în dezvoltarea patriei şi a naţiunii noastre. Concomitent cu transmiterea de cunoştinţe se urmăreşte formarea unor capacităţi intelectuale indispensabile pentru înţelegerea fenomenelor privitoare la patrie, popor, fiinţă naţională, sistem politic etc. Asemenea capacităţi devin operante numai prin prelucrarea informaţiilor acumulate şi prin implicarea nemijlocită în fapte şi acţiuni concrete.
Pentru ca aceste cunoştinţe să se transforme în convingeri este necesară asocierea lor cu trăiri afective corespunzătoare. Substratul afectiv, constituit din emoţii, stări de spirit, sentimente etc. conferă cunoştinţelor raţionale o rezonanţă subiectivă, facilitând acea adeziune intimă, internă cu ceva transmis din exterior. Asemenea trăiri pot fi declanşate numai în contextul unor situaţii în care elevii sunt subiecţi ai acţiunii. Oricât ar fi de riguroase cunoştinţele transmise, ele rămân fără efect pe plan intern, dacă nu intervine acea vibraţie subiectivă, cu nuanţe diferite de la un copil la altul. Prin repetare, toate aceste stări se conturează şi se stabilizează în sentimente patriotice prin care se exprimă adeziunea elevului faţă de ceea ce desemnează conţinutul raţional al cunoştinţelor.
Ca sentiment, patriotismul se conturează pe măsura îmbogăţirii cunoştinţelor elevilor (reprezentări, noţiuni) despre fenomenele pe care le incumbă. Consolidarea lor nu se realizează prin asimilarea unor noi sentimente, ci prin declanşarea unor noi trăiri afective.
Sentimentele şi în general trăirile afective nu se transmit şi nu se învaţă asemănător cunoştinţelor şi nici nu se repetă identic cu acestea, ele presupun adeziune şi vibraţie interioară care se declanşează şi se menţin nu în virtutea unei „comenzi" exterioare, ci a unei situaţii în care copilul este angrenat. Numai organizând asemenea situaţii vom reuşi să stabilizăm sentimentul patriotic.
Cunoaşterea şi trăirile afective asociate cu tendinţa şi dorinţa de a acţiona în virtutea imperativelor pe care cunoştinţele le includ conduc la cristalizarea convingerilor patriotice. Acum se poate spune că cerinţele şi regulile morale cu încărcătură patriotică au devenit mobiluri interne ale conduitei elevilor. Ele reprezintă nucleul conştiinţei patriotice, punându-şi amprenta asupra întregii personalităţi. Formarea lor reprezintă, din punct de vedere pedagogic, o încununare a întregului proces de educaţie organizat în acest sens. Concomitent cu transmiterea şi asimilarea cunoştinţelor, cu lărgirea orizontului de reprezentări şi noţiuni despre realităţile subsumate patriei elevii trebuie să fie antrenaţi pentru a săvârşi fapte şi acţiuni de această natură. Acestea sunt prezente în viaţa lor cotidiană, la şcoală şi în afara şcolii, important este însă ca profesorul să-i conducă spre înţelegerea faptului că îndeplinirea diverselor îndatoriri şcolare este o modalitate prin care se exprimă atitudinea lor patriotică.
