În nr. 29(6.995) şi 30(6.996), de marţi, 14 februarie, şi miercuri, 15 februarie a.c., ale ziarului ,,Cuvântul liber" a apărut articolul ,,Brâncoveneşti, un toponim mureşean evocator al istoriei tragice transilvănene", al domnului prof. Alexandru Ciubîcă. Un articol documentat, bine scris, aşa cum ne-a obişnuit dumnealui cu tot ce a publicat în ultimii ani. Felicitări!
Totuşi sunt necesare câteva precizări, legate de unele afirmaţii ce lasă loc unor semne de întrebare, asupra cărora autorul ori nu este bine informat, ori a neglijat să revină asupra lor, pentru a pune de acord unele apreciri eroante cu adevărul istoric.
Nu am de gând să mă refer la istoria bisericii româneşti din Transilvania- a celei ortodoxe şi a celei greco-catolice- fiindcă evenimentele sunt destul de cunoscute. Precizând totuşi că până la 1698 în Transilvania exista o singură biserică românească: cea ortodoxă. La această perioadă se referă şi Alexandru Ciubîcă, fiindcă este vorba despre mitropolitul ortodox al Transilvaniei, Sava Brancovici, de numele căruia s-ar lega denumirea de azi a comunei Brâncoveneşti.
Alexandru Ciubîcă porneşte de la afirmaţia primului primar român de după 1918 al Târgu-Mureşului, Emil Aurel Dandea, anume că denumirea ,,ar trebui să fie Brâncoveneşti, pentru că prin ea se evocă destinul tragic al mitropolitului ortodox, Sava Brancovici, care şi-a găsit sfârşitul închis în castelul de acolo, întrucât a refuzat să îşi renege credinţa ortodoxă" (nr. 29, marţi, 14 februarie a.c.). Ideea aceasta este reluată şi în nr. următor al ziarului (30, miercuri, 15 februarie a.c.): ,,Acolo, un oarecare baron Kemeny avea un castel. În acel castel şi-a dat sufletul, după săvârşirea unirii religioase, mitropolitul ortodox de Alba Iulia, Sava Brancovici, care, fiindcă nu voia să treacă la uniaţie, a fost scos din scaunul episcopal şi a fost bătut până la sânge în piaţă, în Alba Iulia. A fost închis în castelul acela, unde şi-a dat sfârşitul".
Este adevărat că o bună bucată de timp aşa s-a crezut. Anume că cel care şi-a găsit sfârşitul în castelul de la Eciu (Brancoveneşti) a fost mitropolitul Sava Brancovici. Adevărul istoric este însă cu totul altul. Iar acesta se bazează pe documentele descoperite ulterior.
Acestea atestă faptul că Sava Brancovici a fost mitropolitul ortodox al Transilvaniei între 1656-1680.
El a urmat în scaunul mitropolitan după mitropolitul Simion Ştefan, cel care a tipărit ,,Noul Testament de la Bălgrad", în 1648. În 1680 Sava Brancovici a fost ,,depus din dregătoria episcopală în cea preoţească şi a fost întemniţat". Şi chiar dacă a avut de înfruntat şi de răbdat multe nemernicii din partea calvinilor, s-a stins din viaţă în 1683, la Alba Iulia.
Urmaşul său a fost Iosif Budai, ales mitropolit ortodox al Transilvaniei în 2 iunie 1680, de soborul preoţilor întrunit la Bălgrad. El a deţiunut această demnitate bisericească până în 16 ianuarie 1682, când şi-a găsit sfârşitul în castelul din Eciu, ucis de pricipele calvin Mihail Apafi.
La acest eveniment se referă şi Petru Maior, pe când era protopop unit al Reghinului, care redă cele auzite de la preotul Ioan Lado cel Bătrân: ,, Ba preotul Ioan Lado cel Bătrân din Săcalu de Margine (Săcalu de Pădure de azi), care este sat vecin cu Eciul, mi-a povestit că i-a spus tată-său că fiind prunc diecuţ şi tată-său preot acolo în Săcalu de Margine, a fost cu tată-său la îngropăciunea zisului vlădică şi numai amândoi l-au prohodit. Cauza pentru care a fost omorât vlădica acela spune că a fost aceea: că fiind vlădica la prânz cu prinţul Ardealului, în zisa cetate, şi mâncând vlădica bucate de post după legea Bisericii Răsăritului, îi zice prinţul către vlădica românilor să-i boteze un câine ce-l avea acolo lângă sine. Vlădica bine pricepând această poruncă a fi numai spre a batjocori credinţa cea pravoslavnică, răspunse către prinţul calvin: De iaste câinele de legea mea, eu îl voi boteza, iar de iaste de altă lege, să-l boteze preoţii cei de legea aceea. Să-l ispitim pe câine de ce lege iaste. Prinţul răspunse: bine! Atunci vlădica puse un blid cu fasole înaintea câinelui, care, mirosind-o, nu-i plăcu s-o mănânce. După aceea puse câinelui înainte un blid cu carne, din care îndată începu câinele să îndoape. Atunci zise vlădica către prinţip: Vezi de-a cui lege este câinele?"..
Pentru curajul de a-l fi înfruntat, principele calvin Mihail Apafi a poruncit ca mitropolitul Iosif Budai să fie ucis în subsolurile întunecate ale castelui din Eciu.
Dacă cele povestite de Petru Maior s-au petrecut în realitate nu se ştie. Ceea ce se ştie precis, pe baza documentelor, este că nu Sava Bracovici şi-a găsit sfârşitul la Eciu, ci urmaşul său, Iosif Budai.
