Buna folosinţă a iertării

A ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă a-ţi desăvârşi fiinţa. Prin post noi nu imităm pe Mântuitorul Iisus Hristos, ci-L urmăm. Îl urmăm prin post, prin rugăciune, milostenie, prin Sfintele Taine şi prin fapte bune. De aceea este foarte, foarte important postul.

Aşadar, am spus: post, rugăciune, milostenie şi fapte bune. Însă Hristos mai cere ceva. Încetarea vrajbei şi iertarea jignirilor, ne-a fost lăsată ca poruncă de Mântuitorul Hristos, nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie de ea, ci pentru că nouă ne este de folos. Cel ce iartă greşelile aproapelui său, singur va primi iertare de la Dumnezeu, după făgăduinţa Mântuitorului. Sfinţii Părinţi ne învaţă că cel ce iartă întotdeauna câştigă. Oricare ar fi pricina certei, dacă ierţi, ţi-ai spălat de îndată sufletul şi te-ai făcut vrednic de Rai. Să-ţi ierţi vrăjmaşul!

(Mt. 6, 14 - 15). Este a patra armă, cea mai grea dintre toate.

Duhovnicul întreabă un suflet:

- Nu cumva ai duşmănie cu cineva?

- Am părinte, cu o vecină.

- Ce ţi-a făcut?

- Asta şi asta.

- Cât timp ai de când nu vorbeşti cu ea?

- Sunt deja zece ani…

Vine alta.

- Ai vreun duşman?

- Chiar soacră-mea, părinte, a scos sufletul din mine! Nici „bună ziua" nu-i zic…

- Ei, zice părintele, acum trebuie să iertaţi.

- A, nu se poate asta, părinte. Dă-mi canon orice vrei, să aprind lumânări, să fac metanii, dar iertare nu. M-a ars şi nu vreau nici s-o văd, nici să-o aud…

- Ce zice însă Evanghelia!?

Cineva a întrebat pe un necredincios, care este cel mai frumos cuvânt din câte sunt scrise în Evanghelie; şi a răspuns: ceea ce zice Hristos, a ierta unul pe celălalt. Ierţi? Eşti creştin. Nu ierţi? Păcat de posturile tale, de drumurile tale la biserică, de metaniile tale, de toate câte faci. O spune clar Evanghelia. Ierţi, vei fi iertat. Nu ierţi, nu vei fi iertat. Un Sfânt părinte spunea: Vai de cel care moare înainte de a se împăca cu duşmanul său! Mii de preoţi şi mii de episcopi să-i citească rugăciuni la mormânt! Nu se iartă! (Pr. Cleopa)

Lasă un comentariu