Peștele n-a constituit doar o sursă de hrană la îndemâna omului, ci a reprezentat materia primă pentru industria pescuitului ca ramură a industriei alimentare. Ca ființă cu multiple particularități fizice și de comportament în mediul său de viață, apa, peștele i-a oferit omului posibilități de comparație cu semenii lui. Așa s-a ajuns la poreclă. Creatorul unei porecle s-a dovedit isteț la minte, inspirat în ce privește raportarea unor trăsături caracteristice ale unei persoane la un nume de pește.
Fără îndoială că inițial au existat porecle (până să se ajungă la nume de familie) precum Babușcă, Biban, Calcan, Caracudă, Caras, Cegă, Crap, Linu, Lipan, Morun, Mreană, Păstrăv, Plătică, Roșioară, Șalău, Știucă, Țiparu. La acestea se adaugă numele generic Pește, ca nume de familie.
Cea dintâi constatare pe care o facem se referă la mediul în care au putut apărea asemenea porecle: în lumea pescarilor, atât profesioniști, cât și amatori. În categoria profesioniștilor intră și negustorii de pește. Cert este că numai un bun conoscător al particularităților fizice și de comportament ale unei specii de pește poate să stabilească similitudini cu matricea psihosocială și comportamentală a unei persoane și să-i atribuie acesteia numele peștelui respectiv. Despre biban știm că este un pește răpitor și lacom, ca și păstrăvul, șalăul, știuca. Aceste caracteristici ale lor pot fi identificate ca defecte de comportament la anumite persoane din mediul pescăresc sau din afara lui. Opusul păstrăvului din apele de munte este lipanul, un pește liniștit, cu corpul lungăreț. O persoană subțire la trup e frecvent asociată cu țârul „scrumbie albastră, de talie mică" (Laurunți Lustun, Ion Rădulescu, Vasile Voican, Dicționar piscicol, București, 1978, p. 222, = DP). Și aceste particularități pot fi reținute pentru atribuirea unei porecle.
Numele de familie Babușcă face trimitere la peștele de apă dulce babușcă, întâlnit în tot bazinul Dunării. Ca antroponim este prezent cu deosebire în județele Constanța, Galați, Tulcea. Este posibil ca porecla să se fi născut în mediu bulgăresc, bine reprezentat în aceste județe în secolul al XIX-lea, deoarece în bulgară este cunoscut termenul dialectal babuș, cu sensul „pelican". Și în cazul acesta este de reținut ca trăsătură dominantă lăcomia, pelicanul fiind un mare consumator de pește.
Un pește de apă dulce, asemănător cu carasul, dar mai închis la culoare decât acesta, este caracuda. În română cuvântul provine din bulgară, care l-a împrumutat din greacă. Sensul primar al cuvântului în greacă este „pește asemănător (la culoare) cu o cioară". DLRM reține pentru apelativul caracudă și sensul figurat „oameni fără valoare, fără însemnătate". Credem că acest sens explică porecla Caracudă, devenită nume de familie.
Râurile importante din România nu sunt cunoscute ca bazine piscicole, dar practicarea pescuitului a fost totdeauna o îndeletnicire atractivă și rentabilă. De bazine piscicole naturale s-a putut vorbi în trecut, când salba de bălți din lunca Dunării avea un mare potențial economic. Acest lucru explică prezența în antroponimia românească a numelor provenite de la nume de pești, cu deosebire în județele riverane Dunării. Chiar și negoțul cu pește este indirect reprezentat antroponimic. Iată câteva exemple. Din familia sturionilor fac parte cega, morunul, care trăiesc atât în Marea Neagră, cât și în Dunăre, unde își depun icrele. Frecvența 172 a numelui de familie Cegă în județul Caraș-Severin este explicabilă și poate fi raportată la persoane care se ocupau cu pescuitul în Dunăre, pe când frecvența 108 a aceluiași nume de familie în județul Suceava face trimitere la negustori de pește, cărora li s-a atribuit această poreclă, devenită nume de familie. Cel mai mare sturion este morunul (unele exemplare depășesc 1.000 de kg), iar prinderea unui asemenea pește reprezintă și azi o captură excepțională, cu impact în mediul pescăresc și cu șansă ca pescarului să i se atribuie porecla Morun. Numele de familie Morun înregistrează motivat frecvența 247 în județul Galați, din totalul absolut 376, și 33 în județul Brăila. Celelalte frecvențe din Moldova reprezintă fie persoane descendente din negustori de pește, care au avut această poreclă, fie persoane cu acest nume de familie, provenite din județele Brăila și Galați. Calcanul este un pește răpitor care trăiește în Marea Neagră. Frecvența numelui de familie Calcan în județele Brăila (263), Constanța (59), Galați (32) și Tulcea (35) este motivată în mediul de viață al pescarilor, pe când frecvența din județele Olt (92), Buzău (181), București (131) face trimitere la porecle atribuite, cu precădere, negustorilor de pește. Aceeași interpretare explică și numele de familie Hering (absent în DNFR), cu frecvența absolută 123, din care 116 în regiunile Maramureș, Transilvania, Crișana și Banat. Menționăm că heringul este un pește marin, din nordul Oceanului Atlantic, Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Albă și nordul Oceanului Pacific, așadar un pește importat, iar porecla nu putea fi atribuită decât unor negustori de pește.
De cele mai multe ori, astfel de porecle s-au născut în mediul pescăresc datorită lăudăroșeniei. Exagerările au fost totdeauna luate în derâdere, iar amatorii de senzații tari s-au ales frecvent cu porecle pe măsură.
Ne-a atras atenția numele de familie Pește, cu frecvența 574, din care în Moldova 352, cu deosebire în județele Bacău, Iași, Neamț, Vrancea. Credem că porecla Pește a fost atribuită unor negustori de pește ambulanți, care își strigau marfa pe ulițele satelor.
Multe porecle provenite de la nume de pești s-au putut naște și datorită asocierii în mintea oamenilor a dimensiunii mici a peștelui de baltă sau de râu cu lipsa de personalitate a unor persoane. Dicționarele înregistrează sensuri figurate de acest gen. Un asemenea sens figurat este înregistrat la plevușcă (cf. DLRM, s.v.), dar numele care ar fi putut rezulta de la acest peștișor de baltă nu se regăsește în BDAR. Sunt de reținut, însă, nume de pești ca molan, roșioară, care se încadrează aci, de la care au rezultat numele de familie Molan, Roșioară.
Este de remarcat faptul că de la aceste nume de familie nu s-au creat derivate. Există numele de familie Păstrăvan, dar acesta se prezintă ca rezultat de la numele de grup păstrăveni, provenit din antroponimul Păstrăv, cu sufixul -eni, care arată în Moldova originea personală. Localitatea Păstrăveni se găsește în județul Neamț.
Și poreclele provenite de la nume de pești sunt creații lingvistice datorate fanteziei și spiritului de observație critică a celor cu care venim în contact. Unele nume de pești, de la care au rezultat nume de familie, au fost reținute, chiar dacă în limba comună prezintă și alte sensuri: moacă „puiet de somn, până la 250 g greutate (DP, p. 143); molan „pește dulcicol de 10-15 cm, din apele curgătoare de munte din Europa și Asia (DP, p. 148); țigănuș „pește dulcicol, de 11 cm, din apele stătătoare mici, cu multă vegeatație și mâlite, din bazinul hidrografic al Dunării" (DP, p. 222). Frecvențe superioare ale n. fam. Țigănuș se înregistrează în județele Brăila, Constanța, Galați.
Au fost identificate 27 de unități de nume de familie provenite de la nume de pești, care erau purtate de 14.229 de persoane în 1994.
