• Niciodată cineva care nu ţi-e rudă apropiată nu vrea ca tu, care eşti în urma lui, să-l ajungi! Germania, Franţa, Italia, Olanda etc. nu sunt rude apropiate cu România! Credeţi că vor cu adevărat să fim la fel de eficienţi ca ei? De ce, ca să le luăm din piaţa de desfacere? Credeţi că vor cu adevărat să-i ajungem din urmă? Să fim serioşi! Ei ne vor resursele, eventual „braţele de muncă" ieftine, dar calificate, gata şcolite. Şi mai vor să fim o piaţă de desfacere pentru produsele lor şi, dacă se poate, să fim şi „cordonul sanitar" care să-i ţină departe de Rusia. Uniunea Europeană nu au făcut-o pentru noi, ci pentru ei. Pentru România, cel mai mare dezastru de după `89 este plecarea masivă a forţei de muncă calificate şi relativ calificate, şi în special al tinerilor deştepţi, a „creierelor". Cum ne pleacă aceştia din urmă? Prin şcolarizări şi prin burse. Prin oferte de serviciu care mai de care mai tentante. Ar trebui o STRATEGIE NAŢIONALĂ de stopare a acestei adevărate hemoragii de tinereţe românească ce înseamnă, până la urmă, şi depopularea ţării, cu perspectiva unui viitor sumbru, incert. Dar cine să o facă? Politicienii români au alte preocupări.
• Marea problemă a majorităţii politicienilor români este lipsa lor de caracter. Dar oare ei nu sunt aleşi după „chipul şi asemănarea" alegătorilor? Atunci se poate gândi şi în felul următor! Spune-mi
cât de hoţ, leneş şi sforar este un politician ca să-ţi spun cât de hoţi, leneşi şi sforari sunt alegătorii de unde provine.
• Apropo de politică. Micile mele reflecţii sunt generale şi nu vizează neapărat un partid sau altul. Eu nu sunt încartiruit politic. Apoi mai sunt şi scriitor şi jurnalist. În condiţiile acestea privirea mea e una la rece, echidistantă. Dacă sunt unii care se simt vizaţi în rândurile mele, cu atât mai bine. O zi frumoasă.
• Talanţi din toate ţările înmulţiţi-vă şi populaţi pământul. Apud mine.
• Gânduri de 8 MARTIE „trecute fix": - Mi s-a cerut un gând frumos în această zi. Mă conformez. GÂND FRUMOS! Înflorirea cea mai superbă pe care o cunosc este coasta lui Adam! „Fii bărbată, Zoe", măcar în martie, de Ziua Covrigului! Aproape în fiecare zi mă descopăr. Începe să-mi fie frică.
Nu daţi şefelor flori, în această zi. Dacă sunteţi şefe, nu primiţi flori. În primul caz e dare de mită, în al doilea e luare de mită. D.N.A.-ul nu doarme. A pus microfoane în pistil şi camere de luat vederi în stamine. Iată noua „polenizare". Am găsit undeva, într-o încăpere răcoroasă, nu prea folosită, un buchet de flori de anul trecut, buchet pe care nu am reuşit să-l dau la timpul respectiv: iubitei, soţiei, amantei, tovarăşei învăţătoare, şefei de la serviciu, femeii care spală scările la blocul nostru, Mariei Tereza, Ioanei D`Arc etc.
M-am gândit să-l recondiţionez, din motive ecologice: firelor le-am pus câte o perfuzie cu apă şi zahăr, frunzele le-am întins cu placa ceramică, florilor le-am dat volum, dar nu înainte de a le vopsi cu henna. Pentru strălucire le-am dat cu ceară, iar pentru miros cu spray-ul specific florilor respective, ca în final să le dau cu fixativ să reziste până mă hotărăsc cui să le dau. Iată-mă ocupat în această zi specială. Dacă nu voi reuşi să le dau nici anul acesta, voi încerca la anul, desigur, după o nouă recondiţionare. Dacă nu voi reuşi am să le dau ca piese de schimb, altor colegi de suferinţă, care şi ei recondiţionează buchete de flori nedăruite. Ziua F.M.I. este în fiecare zi. Atenţie, totuşi, la dobândă!
