Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept „Anul omagial al educaţiei religioase, al sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Iustinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului".
În acest context se ştie că, la începutul anului 1958, autorităţile comuniste, prin Securitate şi
Departamentul Cultelor, începuseră o campanie de defăimare şi intimidare la adresa Bisericii Ortodoxe Române pentru a o determina să aplice planul de limitare drastică a fenomenului monahal. Monahismul era considerat de regimul comunist o reală ameninţare la construcţia socialismului în România, pe considerentul că în interiorul său se duce o „intensă activitate legionară sub mască religioasă". Printre cei vizaţi se aflau mai ales clericii de încredere din jurul Patriarhului Iustinian Marina - cel pe care îl comemorăm în acest an - precum Bartolomeu Anania şi Grigorie Băbuş. Cel din urmă a constituit un obiectiv al Securităţii, deoarece era considerat o verigă din aşa-zisa conspiraţie legionară de la vârful Bisericii Ortodoxe Române.
Este şi motivul pentru care acest articol îl vom dedica memoriei părintelui arhimandrit Grigorie Băbuş.
Părintele arhimandrit s-a născut la 3 iunie 1915, în localitatea Teişani - Prahova, intrând de foarte tânăr, la doar 13 ani, ca frate de mănăstire, la Mănăstirea Cheia. La 18 ani se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, coleg fiind cu Teoctist Arăpaşu şi Sofian Boghiu. Urmează apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti, fiind mai apoi doctor în Teologie.
Este hirotonit preot la 22 februarie 1948, numit la foarte scurt timp stareţ la Mănăstirea Cheia, mutat fiind apoi de Patriarhul Iustinian la Bucureşti. În 1950 este hirotesit protosinghel, iar la 25 martie 1956, arhimandrit.
Din punct de vedere politic încă din seminar părintele Băbuş a fost înscris în Frăţiile de Cruce în anul 1936. Însă în 1943 este arestat de la căminul studenţilor teologi de la Mănăstirea Antim, pentru deţinere de material legionar. După o detenţie de o lună şi jumătate a fost achitat de Curtea Marţială Bucureşti, fiind eliberat.
Revine în Bucureşti, în 1948, unde intră în legătură cu prietenul său bun, Bartolomeu Anania, care şi el era pentru Securitate stigmatizat ca şi „legionar". Împreună cu Bartolomeu Anania colaborează la constituirea Bibliotecii Patriarhale şi slujesc împreună la Catedrala Patriarhală.
Pentru faptul că îl spovedeşte pe părintele Găluşteanu, considerat de comunişti pericol la siguranţa statului, iar la rugămintea lui Bartolomeu Anania devine duhovnicul soţiei lui Radu Gyr, şi el considerat de comunişti un pericol, şi împreună cu Bartolomeu Anania sprijină financiar soţia unui deţinut politic, părintele Grigorie Băbuş este arestat în noaptea de 13/14 martie 1959.
A fost învinuit că a restabilit „legătura criminală cu Valeriu Anania pe linia activităţii organizaţiei legionare" şi că a întreţinut „activitate de ajutorare a elementelor legionare". Astfel, prin sentinţa nr. 750 / 29 iulie 1959, a primit o condamnare de 7 ani închisoare corecţională. La recurs, i s-a mărit condamnarea la 20 de ani de muncă silnică. A fost întemniţat în 1959 la MAI, Jilava, Aiud, lagărul de muncă de la Ostrov - 1963. Este eliberat la 29 iulie 1964.
Dintre mărturiile sale amintim încrederea părintelui în Patriarhul Iustinian Marina. Astfel spunea părintele: „Personal, din închisoare, îmi făceam socoteala, - pentru că ştiam că nu putem reveni la posturile noastre - şi m-am gândit: măcar cântăreţ la o biserică, să fiu şi eu slujitor acolo. Când am venit, Patriarhul Iustinian, cu mâinile ridicate: „Bine ai venit, măi băiete!". Eram bărbierit, numai mustaţă mai aveam".
Dintre scrierile părintelui amintim:
- „Izvoare liturgice şi pastorale";
- „Bibliografia tipăriturilor psaltice ale lui Anton Pann";
- „Lumina pentru suflet" - carte de predici.
A trecut la cele veşnice în 7 februarie 2008, fiind înmormântat la Mănăstirea Cheia.
Aşadar, Părintele Arhimandrit Grigorie Babuş a slujit ca preot, cu evlavie şi măiestrie, timp de 60 de ani. A ctitorit şi cultivat o bibliotecă valoroasă şi mult folositoare, Biblioteca Sfântului Sinod.
A încurajat şi ajutat o mulţime de tineri teologi să se pregătească pentru apărarea şi promovarea credinţei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste. A fost în acelaşi timp un bun păstrător al Tradiţiei şi un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant şi ordonat, ospitalier şi erudit. Un preot distins al cultului ortodox şi un om al culturii înţelepte, un slujitor al Bisericii şi al poporului român.
Veşnică să-i fie pomenirea! AMIN!
