Vasile Bota: „Cronicar în tranziţie"

Distribuie pe:

Ca redactor-şef, de 27 de ani, al „Cuvântului liber", ziar al românilor mureşeni, purtător al condeiului de 54 de ani pe această baricadă a adevărului şi a interesului naţional, autor al celor 45 de cărţi şi antologii, ca membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, de fiecare dată mă bucur, nespus, când trăiesc satisfacţia de a vedea, de a întâlni colegi de breaslă care, în aceste vremuri atât de tulburi, să fie aplecaţi, cu seriozitate şi profesionalism, asupra evenimentelor vremii postdecembriste, colegi care să lase în urma lor cărţi.

Unul dintre ei este şi colegul Vasile Bota, pe care-l consider un punct de reper în rândul jurnaliştilor de la „Cuvântul liber". Îi deschid cartea „Cronicar în tranziţie" (Editura „Ardealul"), cuprinzând articole precum „Cealaltă faţă a României", „Cenuşiu autumnal", „Cultul morţilor, la români", „Despre patriotism, cu sinceritate", „În aşteptarea străinului", „Aurul de lângă noi", „Duminica Floriilor", „Românie de vânzare", „Risipitorii", „Moda hahalerelor", „«Cântecul lebedei» pentru agricultorii mureşeni", „Puşca şi cureaua lată, / Ce bogaţi am fost odată!", „Pământul Transilvaniei nu-i de vânzare!", pentru a mă opri doar la câteva titluri publicate în ziarul nostru, confirmând, astfel, aşteptările prin această realitate sincopată a timpului, a actua-lităţii din ce în ce mai debusolate.

Noi, cei care zilnic îmbrăcăm salopeta de salahori în Galaxia Gutenberg, înşirând, în cuvinte alese, literele alfabetului, o facem din acea fermă, călăuzitoare convingere, ca limba română trebuie să fie acasă stăpână, ca nu cumva, într-o zi, care numai bună nu va fi, „harta limbii române să fie mai mică decât cea a României".

Prin această carte, prin scrisul lui, colegul Vasile Bota confirmă, din plin, rostul, rolul nostru ca gazetari, menirea noastră, ale celor care, în acest prezent al ineditului factologic în care, certamente, ziaristul român se află mereu între Scylla şi Charibda împrejurărilor, făcând parte dintre cei care, în gazetăria de azi, constituie „câinele de pază al democraţiei".

Truditor prin aceste teritorii secrete ale cuvântului, Vasile Bota este convins că pe acest pământ ne naştem „cu harta Daciei în palmă", că ştim de unde venim, cine suntem, pe ce pământ al înainte-mergătorilor ne aflăm, deoarece ca român trăieşte această veşnicie blagiană care s-a născut la sat.

Cartea lui Vasile Bota, „Cronicar în tranziţie" (cu o prefaţă a scriitorului Eugeniu Nistor), este o datorie faţă de meleagurile mureşene, care, şi pe el l-au dat lumii, o întoarcere la izvoare, ca gazetar, cronicar al vremii, dar şi ca slujitor al sfântului altar al Bisericii Ortodoxe Române, „mama noastră a tuturor", cum spunea Înaltul Domn al Poeziei şi al Limbii Române, Mihai Eminescu.

Dăruit meseriei noastre, plină de greutăţi postdecembriste, de responsabilităţi şi, uneori, de neprevăzut, cu har şi chemare, răspunzând acelei exigenţe care-i setea informativă a cititorilor noştri, contrazice, prin această carte de publicistică, acea afirmaţie a lui Tudor Arghezi, care considera că gazetăria ar fi doar „o scânteie pe zi". Truda noastră este şi o mărturie a neliniştii unui ziarist.

Cartea colegului Vasile Bota este, în acelaşi timp, un aspect al acelei biografii individuale, dar şi sociale, ca reporter de talent şi intuiţie, aflat mereu sub îndemnul lui Nenea Iancu Caragiale: „Cinste şi gramatică!". Gazetarul adevărat trăieşte, şi prin talent, şi prin corec-titudine şi cinste, şi prin cuvântul lui, şi prin stăpânirea meseriei.

Îi salut, frăţeşte şi colegial, gestul, de la ai mei 78 de ani! Felicitări! Să fie într-un ceas bun!

 

Lasă un comentariu