Pentru săvârşirea cultului divin sunt necesare anumite materii, care sunt binecuvântate ori sfinţite şi care servesc ca semne simbolice în raport cu adevărurile supranaturale ale credinţei sau ca mijloace (instrumente) necesare la îndeplinirea actelor liturgice. Printre aceste materii întrebuinţate în cult este şi pâinea.
Pâinea are în cultul ortodox o întrebuinţare aleasă, ea fiind materia Sfintei Euharistii, instituită de Mântuitorul la Cina cea de Taină. Întrebuinţarea pâinii în cadrul cultului îşi are originea încă din Vechiul Testament. Melchisedec, regele Salemului, a adus lui Avraam ca ofrandă de mulţumire pâine şi vin, el fiind preotul Dumnezeului Celui Preaînalt. Lui Moise îi porunceşte Dumnezeu: „Pe masă să pui pâinile punerii înainte…" (Ieşire 25,30). Iar la Levitic 2,4 e scris: „Dacă însă vrei să aduci jertfa prinosului de pâine din aluaturi coapte în cuptor, să aduci pâine din făină bună de grâu…". În Noul Testament Mântuitorul zice despre Sine: „Eu sunt pâinea vieţii, cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede întru Mine nu va înseta niciodată"(Ioan 6,35).
Pâinea a fost aleasă de Mântuitorul ca materia care, prin sfinţire, se preface în Trupul Său, pentru că pâinea a fost în toate timpurile hrana cea de toate zilele a omului. Ea a fost şi este socotită ca indispensabilă întreţinerii vieţii omului pe pământ. În Rugăciunea Domnească ne rugăm pentru „pâinea noastră cea spre fiinţă…"(Matei 6,11). Aşa precum e indispensabilă pâinea de fiecare zi pentru viaţa trupească, tot aşa este necesară şi indispensabilă pâinea cea spirituală, adică „Trupul lui Hristos" pentru viaţa spirituală a omului. În al doilea rând, pâinea este alimentul rezultat din munca stăruitoare şi grea a omului. Prin câte lucrări nu trece până să ajungă a fi mâncată? Tot aşa şi pe plan spiritual, pentru a dobândi Trupul lui Hristos prin împărtăşire, se cere din partea credinciosului înfrânare, căinţă, mărturisirea păcatelor şi dezlegarea dată de preot, rugăciunea şi altele. În al treilea rând, din cele mai vechi timpuri în mod simbolic viaţa omului a fost întruchipată prin pâine. Sfântul Ioan Hrisostomul zice: „Făina este corpul, dospeala este sufletul, sarea este mintea, iar apa este duhul".
Pâinea se aduce de către credincioşi la altar sub formă de pâinişoare mici, numite prescuri (prosfore), având pe ele un sigiliu (o pecete) în formă pătrată, ceea ce arată că Sfânta Jertfă se aduce de către preot pentru toţi credincioşii din cele patru laturi ale lumii. Prescura închipuieşte mana din pustie şi pâinea pregătită de Sfinţii Apostoli pentru Cina cea de Taină. Prescurile din care s-a proscomidit, tăiate în bucăţi, se împart credincioşilor la sfârşitul Sfintei Liturghii sub formă de anafură sau antidor, denumire care arată că anafură se dă „în loc de dar" credincioşilor care nu se pot împărtăşi la Sfânta Liturghie, după cum arată şi rugăciunea de binecuvântare a anafurei din Liturghier. Pâinea se mai întrebuinţează şi la slujba Litiei, sub denumirea de artos (care în greceşte înseamnă pâine); pâinile de la Litie ne amintesc de cele cinci pâini cu care Domnul a săturat cinci mii de bărbaţi în pustie.
