În colecţia Şcoala ardeleană a Galaxiei Gutenberg coordonată de istoricul literar Ion Buzaşi a fost reeditat studiul „Andrei Mureşanu - Viaţa şi opera" al reputatului dascăl blăjean Ioan Raţiu (1869-1917). Editura Galaxia Gutenberg din Târgu-Lăpuş a iniţiat un program al restituirilor culturale privind viaţa şi opera lui Andrei Mureşanu, publicând contribuţia monografică a lui Valeriu Branişte şi întregind mesajul editorial cu studiul istoric-literar al profesorului Ioan Raţiu la împlinirea a 200 de ani de la naşterea celui despre care Mihai Eminescu scria în Epigonii că face „piatra să învie ca şi miticul poet", fiind „preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet".
Editorul şi autorul prefeţei, prof. univ. dr. Ion Buzaşi, motivează valoarea literară a reeditării prin faptul că „este prima monografie, în sensul statornicit de teoria literară, din istoriografia literară românească, urmată în structura ei compoziţională, cu mici modificări, de cei care au scris despre viaţa şi opera lui Andrei Mureşanu". Astfel, studiul profesorului Ioan Raţiu, constituindu-se la 1900 în teză de doctorat, prin extinderea documentară şi de interpretare faţă de menţiunile cunoscute până la acea dată, devine operă de referinţă în bibliografia lui Andrei Mureşanu.
Ioan Raţiu îşi află reperele pentru studiul despre „poetul naţiunii", al românilor „din patru unghiuri", în documente ale Astrei, studii, protocoale şi anuare ale şcolilor Blajului sau Braşovului, publicaţiileFoaie pentru minte, inimă şi literatură, Gazeta Transilvania, Familia, Revista ilustrată, scrieri ale lui Iosif Vulcan, Ioan Puşcariu, George Coşbuc, Vasile Alecsandri, Timotei Cipariu, Mihai Eminescu, Epistolele trimise de Andrei Mureşanu lui Bariţiu şi Bărnuţiu, poeziile publicate în volum la Braşov şi Sibiu în 1862 şi 1881, la acestea adăugându-se mărturiile orale („o mulţime de comunicaţiuni") ale soţiei poetului, Susana Mureşanu, protopopului de Bistriţa, Alexandru Silaşi, profesorilor Iacob Mureşianu şi Aurel P. Bota. Prin aceste izvoare îşi clarifică profesorul blăjean traseul monografic, constând din Introducere şi 9 capitole: Tinereţea, Cariera, Icoana creşterii rele, Spre Parnas, Culmea, Declinul, Moartea, Caracterizare generală şi Literatura (Bibliografia).
Monografia profesorului Raţiu începe sub semnul de pietate faţă de cel căruia i se cuvine „reîmprospătarea" memoriei şi dreptul la „laurul verde" şi „coroana nemuririi", căci „Fericit bărbatul care pătruns de înălţimea chemării sale şi-a rezolvit nobil şi cu abnegaţiune această chemare", stârnind în urmaşi sublime idei, argumentând „că este ceva pe faţa pământului ce nu se poate încătuşa, nici nimici". Apreciind literatura (bibliografia) despre Andrei Mureşanu ca fiind „puţină, severă şi nedreaptă", profesorul blăjean năzuieşte o scriere „demnă" de omul şi scriitorul ce se cere aşezat în galeria oamenilor mari. Mureşanu apare ca poet al „aspiraţiunilor" care a lăsat naţiunii române o „ereditate nepreţuită" pe care „nu o va distruge nici seria anilor, nici fuga timpurilor". „Râvna de carte" şi „silinţa de fier" îi va marca poetului biografia, începând cu eminenţia de la şcolile normale din Bistriţa, urmând apoi cursurile de filozofie şi teologie la Blaj, „vestitul focular de ştiinţă şi cultură" , oraş modest dar „glorios şi falnic", avându-i profesori pe Simion Bărnuţiu şi Timotei Cipariu. Autorul monografiei accentuează rolul Blajului în formarea personalităţii lui Andrei Mureşanu: „Blajul l-a făcut ceea ce a fost". La doar 19 ani, acesta simte cum şcoalele Blajului „dau viaţă nouă poporului român", Blajul fiind o Atenă mică de unde bărbaţi cu spirite luminătoare vestesc Învierea neamului. Principiile corifeilor Şcolii Ardelene, ideea de libertate, de neam, de istorie şi literatură română, gloria străbunilor şi aspiraţiunile naţionale, poveţele spirituale, erudiţia şi jertfa, într-un cuvânt efectele Blajului, detaliază Ioan Raţiu, îi edifică lui Mureşanu tăria conştiinţei pentru cele mai importante etape ale vieţii: profesor la Braşov, translator la cancelaria guvernului cesaro-regesc din Sibiu, traducător al Icoanei creşterii rele după pedagogul german Cristian Gotthilf Salzmann, redactor al Gazetei Transilvaniei, poet autentic al anului 1848, prin înălţătoarele texte lirice în care autorul monografiei descifrează zodie divină, 15 mai 1848 şi Răsunetul. Această succesiune este apreciată de profesorul Raţiu ca fiind culmea biografiei poetului, după care urmează declinul, deprimarea, în acelaşi timp cu „sugrumarea luptei de libertate" din 1849; cu toate că la Braşov şi Sibiu îi apar ediţii ale poeziilor, iar Astra, prin Marele Şaguna, îi premiază opera.
Meritul monografiei profesorului Ioan Raţiu este acela de a surprinde şi argumenta exemplaritatea, din toate punctele de vedere, („Românul, politicul, învăţătorul, profesorul şi oficialul. Sentimentul moral. Omul de societate. Capul de familie. Poetul"), a celui numit omul izbânzilor şi al suferinţelor, al energiilor neînfricate, riguros şi plin de credinţă, drept în faptă şi sfat, cu minte înaltă şi suflet de o mare sensibilitate, ce a jurat pentru libertatea românilor; jurământ, se subliniază în finalul monografiei, aere perennius (mai durabil decât metalul). Este, credem, şi ideea recentei reeditări.
