ÎN ROTUNDUL UNEI VÂRSTE

Distribuie pe:

Nu am creditat niciodată aniversările ca un motiv de trecere în revistă a unui destin, a unei opere.

Dar mi s-a părut de fiecare dată un bun pretext pentru a omagia un autor prin contribuţia sa la creşterea literaturii române.

Vatra veche a realizat suplimente literare în astfel de circumstanţe, unor autori faţă de care am manifestat afinităţi elective, autori mureşeni ori de anvergură naţională: Valentin Marica, la 60 şi la 65 de ani de viaţă, Romulus Guga la 30 de ani de la moartea sa, Lazăr Lădariu, la 75 de ani, N. Steinhardt, la centenarul naşterii, şi două suplimente Nichita Stănescu, în 2016, în contextul Festivalului Internaţional de Poezie „Nichita Stănescu", în ediţiile 2016 şi 2017.

La un rotund de vârstă, probabil că Anei Blandiana îi vor fi dedicate multe pagini, se va face o evaluare a unei opere, se vor evoca întâmplări cu Ana Blandiana, Ana Blandiana se va confesa, va face mărturisiri despre date şi evenimente din biografia ei.

Nu putem sta deoparte la acest moment aniversar al Anei Blandiana, dintr-un sincer sentiment de preţuire, consolidat şi de o solidaritate în orizontul unei amiciţii căreia Festivalul Internaţional de Poezie „Ana Blandiana" de la Brăila, cinci ediţii, i-a dat consistenţă.

Am crezut de cuviinţă ca la aniversarea a 75 de ani de viaţă să realizez un supliment literar al revistei Vatra veche. Nu voi apela însă la „nume grele" pentru a vorbi în context aniversar despre Ana Blandiana, ci voi apela la generaţia foarte tânără, căreia Ana Blandiana i-a oferit şansa descoperirii/întâlnirii cu poezia, fiindcă, o pot spune ca martor al multor evenimente, Ana Blandiana este foarte iubită de cea mai tânără generaţie, e privită cu respect şi admiraţie, dar, lucru esenţial, e citită. Şi nu oricum, ci cu ochi critic, cu respensabilitate de... oameni mari.

Cinci ediţii la rând, Festivalul de Creaţie şi Interpretare „Ana Blandiana", manifestare pusă în operă printr-o fericită conjunctură a astrelor de prof. dr. Gabriela Vasiliu, susţinută de un soţ admirabil, Cristi Vasiliu, şi de o fiică delicată, sensibilă, talentată, Cristina Vasiliu, de Nicolae Băciuţ, de oameni dragi dintr-o Brăilă care şi-a făcut-o de-a casei, alături de Panait Istrati sau Fănuş Neagu, şi pe Ana Blandiana, prezentă an de an din 2012 încoace, într-o sărbătoare a poeziei şi a bucuriei cunoaşterii unui poet minunat, secondat, atunci când s-a putut de un om/scriitor drag sufletului nostru, Romulus Rusan.

Pentru Ana Blandiana, cea din orizontul Brăilei, mi s-a părut mai firesc, mai potrivit să antrenez în a vorbi pe cei care au fost parte a unui eveniment care s-a transformat nu doar în tradiţie, ci şi în fenomen.

Aşadar sursa noastră pentru cuprinsul acestei ediţii vor fi, în primul rând, cei care au fost antrenaţi în manifestările de la Brăila, ori în altele, conexe lor, inclusiv întâlniri la casa de vacanţă a Anei Blandiana şi a lui Romulus Rusan.

Dorim ca această ediţie publicistică să se distingă prin dorinţa de a face auzite voci critice care nu sunt instanţe critice consacrate, dar aceasta nescăzându-le cu nimic autoritatea, credibilitatea, academismul abordărilor interpretative.

Punerea în ecuaţie a dialogului cu opera Anei Blandiana e deschisă de un demers pe care îl considerăm inedit, original, acela de a pune faţă în faţă un copil, Cristina Vasiliu, elevă în clasa a V-a, şi un autor de anvergura Anei Blandiana. E un exerciţiu care dă din start distincţie eforturilor editoriale ale revistei Vatra veche.

Acest dosar mai e, între altele, şi o parte a „dosarului" Festivalului de la Brăila.

Aici sunt date care vor putea vorbi de o manifestare literară aparte, în care Ana Blandiana s-a prins cu ezitări, dar a descoperit mai apoi frumuseţea şi nobleţea gestului organizatorilor.

Pentru mine, acest Supliment de revistă este reverenţa pe care o fac unui autor care şi-a pus discret amprenta pe destinul meu, dacă mă gândesc că în 1990 este unul dintre cei care au scris „Recomandarea" pentru primirea mea în Uniunea Scriitorilor.

 

Lasă un comentariu