Semnal editorial - ILIE ŞANDRU - Destine după destine

Distribuie pe:

Colecţia 100 de cărţi pentru Marea Unire - 1918-2018 a Editurii Vatra Veche - director: dr. Nicolae Băciuţ - s-a îmbogăţit, recent, cu volumul nr. 44: la nici doi ani după Ani de zbucium, Ilie Şandru revine în spaţiul publicistic mureşean cu noul său roman istoric, Destine după destine. Este un titlu sugestiv dacă avem în vedere că autorul „acoperă", prin scriitura domniei sale, peste două veacuri de istorie transilvană, în care destine personale se confundă, nu o dată până la identificare, cu destinul comun al unui spaţiu geografic şi spiritual marcat de profunde, categorice şi dureroase încercări: de la „Unitaţia" din 1700 - unirea forţată a românilor ortodocşi cu Biserica Romei -, la evenimentele Primului Război Mondial, Ilie Şandru analizează un trecut cu profunde semnificaţii, îmbinând istoria cu ficţiunea, într-o scriitură bine legată, ducându-ne cu gândul la Milan Kundera, care definea romanul ca „marea formă a prozei în care autorul, prin intermediul unor euri experimentale (personaje) examinează, până la capăt, câteva teme ale existenţei". „Eurile experimentale" sunt, în cartea ce ni se propune, chiar destinele după destine, pe care autorul le înmănunchează în „saga" membrilor familiei Ladoşilor din Săcalul de Pădure, a căror evoluţie o urmăreşte pe întinsul a două veacuri, într-o abordare cu certe elemente de bildungsroman, în sensul autentic, de dicţionar, al termenului.

Noua carte a scriitorului, istoricului şi publicistului Ilie Şandru a fost lansată marţi, 21 martie, în sala de consiliu a Primăriei Municipiului Topliţa, evenimentul marcând, totodată, şi sărbătorirea maestrului, cu prilejul împlinirii vârstei de 82 de ani (insesizabilă, de altminteri, în scrierea domniei sale).

Manifestarea, moderată de dr. Costel Cristian Lazăr, s-a bucurat de prezenţa, alături de numeroşi clerici, a părintelui Emilian Telceanu, stareţul Mănăstirii Sfântul Ilie din Topliţa - ctitorie a patriarhului Elie Miron Cristea.

În debutul intervenţiei sale, scriitorul şi publicistul Lazăr Lădariu, redactor-şef al cotidianului „Cuvântul liber" şi preşedinte al ASTREI mureşene, a salutat, în persoana autorului, „un prieten bun, luptător pe baricada patriotismului şi a rostirii adevărului, aici, la Topliţa Română, unde şi-a făcut mereu datoria, încât limba română să rămână acasă, într-un spaţiu, nu o dată ostil".

Într-o vastă şi consistentă analiză a textului, descriind, succint, momentele istoriei, aşa cum sunt ele surprinse în volum, Lazăr Lădariu a scos în evidenţă elementele definitorii ale acestuia: „o întoarcere în timp, pentru o abordare a evenimentelor istorice ale locului (…), o plonjare în vâltoarea întâmplărilor, în acea istorie trăită a înaintemergătorilor, în această adevărată saga a familiilor implicate, ne aduce Ilie Şandru în faţa ochilor (…), în acea întoarcere în timp şi la izvoare, locuri numite Calea Eciului, Calea Dealului, Calea Guderiii, Coasta Poienii, Dosul, Ţiblişul (…), toate împodobite cu falnice păduri de stejar şi de fag, dar în faţa ochilor şi a închipuirii, sunt aduşi şi oamenii locului Săcalul de Pădure, peste care au năvălit barbarii în vremurile grele abătute peste capul lor(…)". Nu în ultimul rând - remarca vorbitorul - sunt de notat impresionantele descrieri ale naturii, surprinsă în ipostaze dintre cele mai relevante, subliniind, în plan ideatic, deplina „corespondenţă" cu stările sufleteşti şi atmosfera romanescă, dominată de angoase, tulburări şi nelinişti: „Zorile se străduiau să se ridice peste vârfurile copacilor de pe Glodoşel (…). Frunze galbene, frunze moarte cădeau neputincioase pe pământ (…). Trandafirii, iasomia, garofiţele şi crinul s-au ofilit şi oftau cu tristeţe (…). Toamna îşi mutase cântecul în frunzele pomilor, atinse de adieri uşoare, iar bogăţia în crengile lor şi pe câmpurile ce începeau parcă să încărunţească", a citat Lazăr Lădariu.

„Dacă cineva ar scrie o istorie culturală a Topliţei, lucrarea ar trebui să se numească Topliţa - de la Elie Miron Cristea la Ilie Şandru" - aprecia, în cuvântul său, dr. Florin Bengean, care identifică, în Destine după destine, surprinderea a trei momente esenţiale în istoria Transilvaniei: „Unitaţia de la 1700, element generator de zavistie între românii din Ardeal, unde ortodocşii au rămas, mult timp, fără păstor, ca urmare a unei mari trădări naţionale; apoi, contextul revoluţionar 1848 - 1849, o altă dramă a românilor din Transilvania, unde revoluţia a avut un profund caracter naţional, şi, în fine, Primul Război Mondial, când mulţi români au fost înrolaţi, forţat, într-o armată străină", istoricul apreciind demersul scriitoricesc al autorului drept unul plasat „sub semnul jertfei".

În calitate de editor a 10 din cele peste 20 de volume publicate de Ilie Şandru, dr. Nicolae Băciuţ, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Mureş, vechi şi statornic prieten al autorului, îl descrie ca pe „omul deplin al culturii topliţene, recuperând, ca nimeni altul, istoria transilvană, biograf al unor personalităţi precum Octavian C. Tăslăuanu şi Elie Miron Cristea, împăcând atitudinea de istoric şi cea de romancier, într-o carte bine scrisă, în care nu a trădat istoria şi nici nu a făcut concesii scriiturii". Încadrându-l pe Ilie Şandru în „familia Liviu Rebreanu, Pavel Dan, Ion Agârbiceanu, dar şi Geo Bogza - graţie forţei expresive şi ideatice a liricului", Nicolae Băciuţ remarca, în context, tactul, echilibrul şi cumpătarea de care autorul dă dovadă în abordarea unor subiecte extrem de sensibile cum este cel al momentului 1700, care a schimbat destinele creştinilor ortodocşi, dar şi contribuţia greco-catolicismului - prin Şcoala Ardeleană - la emanciparea socio-culturală a românilor transilvăneni. „Ilie Şandru nu emite judecăţi, nu pronunţă verdicte, lasă loc pentru reverberaţii, interpretări şi opţiuni personale în interpretarea faptului istoric", a conchis dr. Băciuţ.

O Diplomă de suflet acordată de către preşedintele filialei mureşene a Ligii Scriitorilor Români, poetul Mircea Dorin Istrate, şi un poem dedicat autorului au întregit momentul aniversar de marţi, de la Topliţa, maestrul Şandru mulţumindu-le celor prezenţi pentru… „Mulţi ani trăiască, la mulţi ani!" intonat de auditoriu, şi „tălmăcind" mesajul demersului său editorial în cuvinte simple şi la suflet mergătoare: „Am căutat să arăt că, deşi s-a încercat deznaţionalizarea lor prin religie, acest lucru nu s-a reuşit pentru că marii români, ortodocşi şi greco-catolici, deopotrivă, au aşezat, mai presus de orice, în faptele lor, Credinţa, Neamul şi Ţara".

 

Lasă un comentariu