Nici că se putea un titlu mai potrivit dat serialului pe care talentatul narator şi cronicar al timpului său, Petru Lechinţan, ni-l picură pe suflet săptămânal, în secvenţe publicate de cotidianul ,,Cuvântul Liber".
Este un jurnal autobiografic, asumat, trăit cu intensitate de autor într-o lume şi într-un spaţiu multimilenar oriental, spaţiu încărcat de istorie, de frumuseţe, de tradiţii şi obiceiuri ancestrale, încremenite în timp, pe care s-a clădit o civilizaţie născătoare de istorie veche care a influenţat decisiv soarta lumii.
Ceea ce ne lasă Petru Lechinţan mărturie peste vreme este document istoric, venit din vremea în care România epocii comuniste construia nu numai pentru ea, ci şi pentru alţii, la cote înalte, apreciate de străini, cu specialişti de înaltă calificare, cu tehnologie competitivă, făcându-şi peste tot prieteni şi lăsând în urma trecerii sale admiraţie şi respect.
Purtat prin această lume de obligaţiile de serviciu, Petru Lechinţan a descoperit o nouă lume care l-a uimit, l-a vrăjit, care era de neînţeles la început, dar pe care, cunoscând-o mai îndeaproape, şi-a dat seama de profunzimea ei, i-a înţeles spiritul, menirea, s-a integrat în ea şi, ceea ce e mai important, a consemnat-o spre a ne-o transmite nouă să ne minunăm, să ne îmbogăţim spiritual. Aşa am aflat extrem de multe date despre o ţară, o regiune geografică diferită de a noastră, Iranul, care, cândva, în străvechime, aici în Orient a fost leagănul civilizaţiei, a clădit o civi-lizaţie, a avansat, a dat înapoi şi-a conservat tradiţiile.M-au uimit la aceşti oameni curăţenia lor morală, încrederea în cuvântul dat care ţine de multe ori loc de acte oficiale, omenia, prietenia, bunătatea lor, căldura sufletească. Şi atunci mă întreb, fără a putea pricepe, cum de s-a degradat această lume într-o perioadă aşa de scurtă de timp? De unde atâta ură pentru un război barbar, nimicitor, fără noimă, fraticid, cu milioane de morţi, fără sfârşit previzibil? Cine l-a pornit şi de ce? Când se va opri şi cine îl va opri? Care sunt adevăratele sale cauze? Cine sunt cei din umbră care se joacă cu destinul a milioane de oameni?
Puhoiul de emigranţi, fiecare cu drama lui personală, vine şi din această zonă ce părea odată de neschimbat, puternică stabilă, cu oameni aşezaţi, cu o industrie în plin progres. Nu vi se pare că drama lor seamănă cumva cu a noastră? După o revoluţie discutabilă, am rămas încetul cu încetul fără industrie, ne-am degradat continuu moral, am rămas fără modele de urmat, iar un război ce poate să izbucnească oricând în jurul nostru ne va fi catastrofal în situaţia de astăzi. Poate şi din acest motiv ,,Tunelul timpului" ne-ar putea trezi la realitate.
Ce citim noi acum este trecutul unui stat aflat în plin progres, cu perspective, cu speranţe, cu vise, unde a ajuns astăzi e un dezastru. Să ne fie învăţătură de minte tuturor, să învăţăm că ura dezbină, slăbeşte statul, îl lasă fără apărare în faţa oricui.
Materialul prezentat este doar la jumătatea drumului, vom mai avea parte de nenumărate surprize plăcute citindu-l, păcat că realitatea de astăzi nu mai seamănă cu ceea ce ne dezvăluie atât de frumos, de plăcut şi de convingător Petru Lechinţan. În loc să fie istoria unei împliniri sperate, ea este istoria unei prăbuşiri neaşteptate. Păcat. Noi vom rămâne în suflet cu icoana unei ţări prospere, iubitoare de pace, ca multe altele, ştiind că de fapt citim o istorie a unor timpuri apuse de curând.
Mulţumim, dragă Petre, pentru lumina, pacea şi frumuseţea unor timpuri care ţi-au liniştit cândva sufletul şi care acum, prin scrierea ta, ni le mângâie pe-ale noastre.
