Fenomenul de landgrabing (acaparare de pământ) are la bază voinţa politică a unui stat terţ, de acaparare de pământ într-o ţară vizată printr-o tehnică insidioasă de colonizare pe timp de pace.
Tehnicile de colonizare prin acaparare sunt multiple:
• Acaparare prin cumpărare de către entităţi economice (de regulă multinaţionale, bănci, asiguratori, fonduri de investiţii, speculatori, ferme industriale etc.) cu credite bonificate de către statul colonialist (cu dobândă de regulă între 0 şi 1 %);
• Acaparare prin cumpărare de către societăţi economice de stat (vezi cazul Chinei şi al ţărilor din Golful Persic);
• Acaparare prin arendare urmată de cumpărare de către entităţi economice (de regulă multinaţionale, bănci, asiguratori, fonduri de investiţii, speculatori, ferme industriale etc.) cu credite bonificate de către statul colonialist (idem mai sus);
• Acaparare prin cumpărare juridică mascată prin „contracte de buzunar" prin care se induce în eroare statul colonizat vis- a-vis de identitatea reală a cumpărătorului;
• Acaparare prin cumpărare juridică mascată prin „acte doveditoare de proprietate de fapt" şi nu „de drept" inducând în eroare statul colonizat vis-a-vis de suprafaţa reală acaparată;
• Acaparare prin cumpărare juridică mascată prin „operaţiuni sub steag fals" prin intermediul unor societăţi anonime;
• Acaparare prin retrocedări masive către cetăţenii aparţinând unui stat vecin cu antecedente istorice complexe, prin falsificarea arhivelor (vezi forumul Transilvania Furată);
Consecinţele legate de siguranţa naţională şi europeană prin acţiuni speculative de acaparare de terenuri (landgrabing) sunt extrem de grave:
- defrişarea pădurilor României de către companii multinaţionale şi fondurile speculative prin acaparare de terenuri;
- acapararea resurselor regenerabile (fotovoltaice, eoliene, hidrotehnice, geotermale) de către companii multinaţionale şi fondurile speculative prin acaparare de terenuri;
- jefuirea resurselor solului (pământuri rare şi metale rare) de către companii multinaţionale şi fondurile speculative;
- acţiuni speculative de acaparare de terenuri agricole de către utilizatori ce le schimbă categoria de folosinţă în terenuri producătoare de agrocarburanţi sau bioenergie prin tehnologii extrem de chimizate ce afectează grav sănătatea populaţiei;
- acapararea geostrategică de suprafeţe mari de teren în interiorul ţării în lungul fâşiei de frontieră de către «cetăţeni sau structuri şi entităţi» aparţínând unor ţări vecine sau cu risc ridicat de securitate pentru România;
- fragilizarea geostrategică a României prin acaparare geolocalizată de terenuri, urmată de atacuri cu arme geoclimatice (ex. în zonele cu defrişări masive) prin distrugerea moralului populaţiei, din partea unui inamic real sau potenţial ;
- emigrarea masivă din spaţiul rural a cca. 4 milioane de persoane tinere care constituie ţesutul social pentru mobilizare în caz de forţă majoră ;
- afectarea gravă a sănatăţii populaţiei prin practicarea unei agriculturi industriale chimizate;
- părăsirea muntelui de către cca. 1 million de ţărani, munte ce reprezintă ultima redută de apărare naţională în caz de forţă majoră;
- sărăcirea programată a populaţiei rurale în special în zonele geostrategice de frontieră (vezi cazul judeţului Vaslui) prin practicarea unei agriculturi industriale chimizate şi crearea de vulnerabilităţi aferente;
- hrănirea deliberată a populaţiei României cu alimente industrializate (chimizate, iradiate, hormonizate, modificate genetic etc…) ce reduc potenţialul fizic şi intelectal al cetăţenilor români prin afectarea iremediabila a ADN-ului uman;
- dispariţia ţăranilor ca grup social cu cea mai ridicată natalitate, atât de necesară pentru o ţară aflată în criză şi pentru o Europă aflată pe toboganul demografic;
- afectarea gravă a securităţii europene prin acaparare geostrategică de terenuri de către persoane (fizice şi juridice) non EU în contextul crizelor viitoare ale migranţilor şi refugiaţilor economici, politici şi climatici;
În toate ţările Uniunii Europene, cumpărarea de pământ de către străini este o problemă de siguranţă naţională, iar avizele de cumpărare sunt eliberate de către Ministerul Apărării şi C.S.A.T.
Numai în România C.S.A.T. şi Ministerul Apărării nu au astfel de preocupări de siguranţă naţională?
Oare ce păzesc?
