Cu sufletele pline de lumină şi de bucurie, omagiem pe unul dintre cei mai mari poeţi români contemporani şi, în acelaşi timp, unul dintre marii oameni de cultură şi de vibrantă trăire românească din spaţiul românesc, în special transilvănean, domnul Lazăr Lădariu, cu prilejul împlinirii a 78 de ani de viaţă. Folosind acest prilej, îi aducem prinosul nostru de cinstire şi de preţuire, împreună cu simţămintele noastre de neţărmurită dragoste, mulţumind, totodată, Părintelui ceresc - care toate le orânduieşte spre bine şi poartă de grijă tuturor - că l-a învrednicit să ajungă până la această culme de viaţă, viaţă pe care a închinat-o slujirii devotate neamului românesc şi credinţei noastre strămoşeşti. Pe lângă faptul că este un reprezentant de marcă al literaturii române contemporane, domnul Lazăr Lădariu se manifestă permanent şi ca un înflăcărat patriot, iubitor al poporului român şi luptător credincios pentru sfântul nostru neam românesc. La acestea l-au îndemnat nu numai credinţa şi dragostea sa adâncă faţă de Sfânta noastră Biserică strămoşească, ci şi faptul că domnia sa s-a identificat cu toată fiinţa sa cu poporul din mijlocul căruia s-a ridicat. În felul acesta a ştiut să îmbine, în chip pilduitor, dragostea de neam cu cea de Biserică, cărora le-a slujit deopotrivă, fără rezerve şi fără încetare, bucurându-se, astfel, de o aleasă preţuire şi de o profundă apreciere din partea tuturor celor care îl cunosc.
Privind asupra vieţii bogate în fapte şi învăţăminte a distinsului cărturar Lazăr Lădariu, putem constata, cu uşurinţă, că aceasta este o viaţă de dăruire continuă pentru toate instituţiile în care a activat de-a lungul vremii şi activează şi astăzi cu acelaşi deplin succes şi devotament, instituţii pe care le-a slujit cu cinste, omenie şi dreptate, mai bine de o jumătate de secol.
Domnul Lazăr Lădariu împlineşte 78 de ani de viaţă, vârstă frumoasă de maturitate şi înţelepciune, împodobită cu atâtea realizări, de la înălţimea cărora poate privi cu deplină bucurie spre anii cei mulţi în care a trudit cu maximă osârdie în ogorul culturii române. Cu siguranţă, domnul Lazăr Lădariu se înscrie, fără îndoială şi pe bună dreptate, în galeria marilor oameni de cultură ai neamului nostru românesc, pentru profundul profesionalism al domniei sale, precum şi pentru seriozitatea pe care a arătat-o în tot ceea ce a întreprins dânsul. Numele lui va rămâne legat de marile realizări ale domniei sale pe tărâm cultural, realizări care sunt multe şi importante.
Prin creaţia sa lirică, poetul Lazăr Lădariu a depăşit graniţele culturii române. Domnia sa este un poet de nivel universal. O mare apariţie în istoria creaţiei artistice sau a gândirii, departe de a fi o piesă izolată, întruchipează termenul unei relaţii, ce-şi încrucişează firele pe un câmp magnetic mai extins. De aceea, oricât de acută s-ar dovedi exclusiva pătrundere intrinsecă a unui poet, ea nu dispune totuşi de elementele necesare pentru a-şi spune şi ultimul cuvânt asupra valorii sale. Numai din conexarea cu anumite implicaţii venite din afară se proiectează o operă de artă în reala ei pondere axiologică. Ea rezultă, cu alte cuvinte, din întregul câmp de relaţii unde autorul ei se situează ca simplu termen. Într-o asemenea configuraţie mai extinsă, valoarea sa se precizează progresiv pe două trepte deosebite; prima se opreşte la stabilirea locului său în contextul culturii naţionale, iar a doua merge mai departe, către aflarea sediului pe care-l ocupă în panteonul universal. În demersul nostru de a evoca personalitatea şi opera poetului Lazăr Lădariu, contribuţia distinctă a acestor două trepte apare evidentă. Stabilirea poziţiei poetului în cultura sa naţională descoperă, într-adevăr, o imagine mai precisă a valorii sale, dar numai dintr-un unghi parţial şi, de aceea, relativ. Doar cucerirea următoare, adică aflarea locului său în universalitate, poate pronunţa cu adevărat ultimul cuvânt în această privinţă. Este singura cale de privire sigură a valorii sale absolute.
Cine este Lazăr Lădariu în cultura noastră ştim destul de bine. Chiar dacă i se mai descoperă şi i se vor mai descoperi contribuţii noi pe acest plan, ele se adaugă la un fir de mult cunoscut. Cine este, însă, Lazăr Lădariu, în orbita universală, constituie o întrebare care ne introduce într-o zonă mai interesantă a identităţii sale. Şi tocmai aceasta este cea cu adevărat decisivă în tentativa de cuprindere a dimensiunii şi a valorii operei lui Lazăr Lădariu. Astfel, dorim să stârnim un viu interes faţă de ideea universalităţii poetului născut la Idicel-Sat. Ea se află, însă, la un stadiu încă prea puţin precizat, confundându-se adesea cu problema difuzării sau a succesului său peste hotare. Desigur că cele două interese se condiţionează strâns unul pe altul, dar nu mai puţin ele rămân, în componenţa lor, distincte. Una este o problemă de utilă politică culturală în jurul unei valori naţionale, iar cealaltă o problemă pur ştiinţifică, îndreptată să stabilească efectivele contribuţii noi şi importante ale acestei valori pe plan universal.
Un poet reuşeşte să se integreze în câmpul valorilor universale pe trei căi distincte. Mai întâi, el atinge această treaptă îmbogăţind şi aducând la ultima perfecţiune - încă nerealizată până atunci - unele expresii dinainte existente, însă mai nedesăvârşit exprimate. În al doilea rând, poetul devine universal atunci când, prin elementele noi şi valabile ale creaţiei sale, contribuie substanţial la întregirea celor mai reprezentative trăsături ale momentului pe care-l trăieşte. În sfârşit, el poate cuceri universalitatea dacă opera sa cuprinde unii bogaţi germeni, care anunţă viitorul. Ori Lazăr Lădariu străbate cu strălucire toate aceste trei căi.
Ne vom opri mai întâi la prima dintre ele. Sub acest aspect, Lazăr Lădariu îmbogăţeşte romantismul şi îl înalţă pe cele mai înalte trepte ale desăvârşirii. Conţinutul acestei indicaţii globale poate fi mai precis urmărit în diverse planuri. Numai prin faptul că Lazăr Lădariu aduce o încununare romantismului, întrecându-l în atâtea dimensiuni ale sale, poetul şi-a cucerit cu strălucire universalitatea. Dar cu aceeaşi strălucire, el a atins-o şi pe-a doua cale menţionată mai sus. A contribuit, adică, substanţial la întregul profil poetic din ultima jumătate de veac, cu alte cuvinte, chiar la actualitatea istorică a timpului său. Faptul că, fiind poate insuficient cunoscut la nivel universal, nu s-a putut difuza corespunzător în acea arie, constituie doar o problemă de circulaţie a valorilor, iar nu una care priveşte efectiva sa universalitate. Totuşi, poezia lui Lazăr Lădariu este extrem de cunoscută peste hotarele ţării noastre, multe din creaţiile lirice ale sale fiind traduse în foarte multe limbi străine, fiind la îndemâna publicului iubitor de poezie de pretutindeni. Noi trebuie să privim şi să accentuăm contribuţia liricii lui Lazăr Lădariu la ponderea poetică a timpului său.
Muzicalitatea creaţiei poetice a lui Lazăr Lădariu nu este numai reproducătoare, ca aceea a naturii, ci şi căutătoare, ca aceea a marilor compozitori. Ea explorează, pe de o parte, străfundurile fiinţei sale în toate resursele lor sonor convertibile, iar pe de altă parte, lumea infinită a limbajului sub aspectul creatoarelor asociaţii de sunete şi al efectelor sublimate. Ansamblul sonurilor rezultă, astfel, dintr-un dublu travaliu, adus în cele din urmă la convergenţă în acel fenomen unic, pe care putem să-l identificăm drept „armonia" lui Lazăr Lădariu. În „Râurile se întorc la izvoare" înregistrăm laborioasa asociaţie de sonuri pentru a asimila trepidaţia apei râului cu trepidaţia emoţiei, nostalgiei, pentru a scoate, cu alte cuvinte, un acord unic din două registre major şi minor. Poate să rezulte nu simpla muzicalitate melodică a romanticilor, ci complexa şi adânc prelucrata muzicalitate armonică a marilor iniţiative poetice moderne. O asemenea cristalizare de sonuri în sensul de-a alcătui o valoare obiectivă a poeziei, pe baza structurii ei fonice, relevă iarăşi sincronismul creator al lui Lazăr Lădariu cu momentul în care îşi desfăşoară activitatea. Există, deci, atâtea aspecte, unde, la universalitatea poetului nostru ca apariţie culminantă a romantismului, se mai adaugă şi aceea de colaborator esenţial la crearea coordonatelor poetice ale epocii sale.
Am spus, însă, că un poet mai devine universal şi pe-o a treia cale, aceea de precursor, de purtător al unor germeni anticipatori pentru viitor. Lazăr Lădariu ne mai reţine şi prin acest mod al universalităţii sale. Anumite indicii antemergătoare s-au precizat şi pe cele două căi precedente; asemenea indicii n-au putut fi, însă, desprinse separat din contextele mai largi, unde ele intrau doar ca aspecte particulare. Spre exemplu, în volumul Dimineţi fără coloane, poetul Lazăr Lădariu spune „şi la lună vă voi cunoaşte/măştile noastre sub piele vor prinde o culoare vie, adevărată". De asemenea poetul nostru mai spune „cândva afla-vom toate acestea".
Avem astfel, indicii fundamentale, care ne relevă universalitatea poetului şi în latura sa precursoare. Lazăr Lădariu nu numai că participă la toate cele trei moduri, care decid caracterul universal al unui artist, dar le şi ilustrează în expresii din cele mai esenţiale. Marca universalităţii într-o formă atât de plenară se întâlneşte numai la cei mai mari poeţi ai lumii.
Lazăr Lădariu este naţional şi universal. Se ştie foarte bine că la Lazăr Lădariu conştiinţa universală se suprapune şi se contopeşte cu prealabila conştiinţă naţională, germinată într-însul. Este, în fapt, o conexiune de termeni existentă nu numai la poetul nostru, ci şi la orice mare creator. Cu cât rădăcina se află mai adânc înfiptă în pământ - în pământul naţional -, cu atât coroana arborelui devine mai rotundă şi mai umbroasă extinzându-se pe plan universal. Aceste două feluri de conştiinţe nu se pot despărţi niciodată, şi cu atât mai intens conlucrează ele la poetul Lazăr Lădariu. Pe plan naţional, Lazăr Lădariu se dovedeşte un exponent nedezminţit al pământului nostru, mai întâi prin limbă, dar şi prin stil sau curentul stilistic pe care el îl ilustrează. În cazul lui Lazăr Lădariu putem vorbi de titanism şi condiţia omului superior, care îl aşază deasupra altor creatori. Lazăr Lădariu depăşeşte domeniul delimitat al poeziei, şi devine o expresie mai vastă a ceea ce ţine de noţiunea unicului. Este nu numai unul dintre cei mai de seamă poeţi, dar şi unul dintre cei mai mari oameni pe care i-a dat până acum pământul nostru. Putem spune că domnia sa este omul deplin al culturii româneşti. Lazăr Lădariu este gândire şi gând. Pe când gândirea este o expresie numai a intelectului, gândul apare ca un exponent integral al conştiinţei, în care intră şi afectul, laolaltă cu toată suita sa de intuiţii satelite. Referitor la gândire şi gând, Lazăr Lădariu le cuprinde pe amândouă şi le îmbină armonios. Ca poet, ca om stăpânit de cea mai efervescentă fantezie, ca o personalitate excepţională înlăuntrul căreia lucrează natura, cu ale sale seve creatoare, ca ale pământului, poetul Lazăr Lădariu stă pe gânduri, e bătut de gânduri, purtat de gând, căzut pe gânduri, plin de gânduri. Această denotă un creator care gândeşte, meditează, contemplă, pentru ca apoi să creeze în chip fascinant şi magistral.
Înainte de toate domnul Lazăr Lădariu este omul de mare calitate, omul valoros şi plin de talent, domnia sa este extrem de apreciat şi respectat în societate, dânsul impresionează prin omenia sa, prin trăsături precum statornicie, consecvenţă, echilibru, solidaritate, generozitate, sinceritate, francheţe s.a. De asemenea, domnia sa se remarcă prin opera sa, care este una memorabilă. Poezia sa face parte dintr-un capitol distinct al literaturii româneşti şi universale contemporane. Domnul Lazăr Lădariu este creator de literatură română, prin opera sa face parte din acea mare galerie de cărturari care fac mereu nenumărate şi însemnate daruri atât limbii române literare, cât şi literaturii universale. De-a lungul vieţii sale, Lazăr Lădariu a slujit cu mult sârg neamul românesc şi credinţa strămoşească. Atât în calitate de poet, scriitor, ziarist, publicist, cât şi de parlamentar, consilier judeţean, lider al societăţii civile, domnia sa s-a dovedit a fi un bun român, un apărător al valorilor naţionale şi al celor religios-morale şi spirituale ale credinţei strămoşeşti. Luptător pe baricada adevărului, pentru cauza apărării verticalităţii şi demnităţii naţionale, Lazăr Lădariu manifestă un adevărat cult pentru marile personalităţi ale neamului românesc, fiind, în acelaşi timp, un adversar redutabil al politicianismului, complicităţilor, concesiilor, trădărilor şi un critic necruţător al promotorilor ideologiei nostalgice, neorevizioniste şi antiromâneşti. Bine-înţeles, Lazăr Lădariu este o personalitate de mare anvergură, cu o prezenţă în spaţiul public local, regional, naţional şi chiar internaţional, de peste o jumătate de secol. Peste ani, despre profesionalismul şi dăruirea cărturarului şi patriotului Lazăr Lădariu vor vorbi faptele sale ziditoare, puse în slujba binelui public şi a dăinuirii româneşti pe pământul sfânt al Transilvaniei.
Pentru toate realizările sale, acum, la ceas sărbătoresc, cu prilejul aniversării a 78 de ani de viaţă, îi aduc omagiul meu de cinstire şi preţuire, adresându-i, din adâncul inimii mele, sincere felicitări, asigurându-l de sentimentele mele de înaltă preţuire, de dragoste fierbinte şi de recunoştinţă neţărmurită pentru dăruirea, elanul şi priceperea cu care a slujit de-a lungul timpului, şi o face şi în prezent cu aceeaşi ardoare, responsabilitate şi talent, poporul nostru cel român şi credincios şi Sfânta noastră Biserică pe care o iubeşte atât de mult, dovedindu-se de-a lungul anilor a fi un fiu statornic al sfintei noastre credinţe ortodoxe strămoşeşti.
Domnule Lazăr Lădariu, să vă dea Dumnezeu puteri sporite, să reverse asupra domniei voastre toate darurile Sale cele bogate, să vă binecuvânteze strădaniile şi să vă înmulţească anii, să vă dăruiască sănătate şi vigoare sufletească şi trupească.
LA MULŢI ANI FERICIŢI ŞI BINECUVÂNTAŢI, MAESTRE!
