„CRUCEA.... VIEŢII"

Distribuie pe:

„Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia CRUCEA şi să-Mi urmeze.

Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela va scăpa.

Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său?

Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?

Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri".

(Marcu 8, 34-38)

***

Scopul suprem al unui creştin care se respectă, este „mântuirea" sufletului său. Pentru acest nobil scop, creştinul trebuie să ducă o adevărată luptă cu diferiţi duşmani, care nu doresc şi împiedică realizarea lui. Există trei duşmani ai mântuirii: eul nostru, diavolul şi ispitele lumii. Pentru a depăşi aceste momente trebuie să-i urmăm lui Hristos, luându-ne nu de puţine ori „CRUCEA SUFERINŢELOR", „CRUCEA ÎNCERCĂRILOR" acestei vieţi. Pentru a putea trece mai uşor acest drum al calvarului vieţii noi, oamenii, avem de îndeplinit mai multe lucruri cum ar fi: Să intrăm în „Şcoala lui Iisus", de unde, dacă suntem elevi silitori, vom ieşi întăriţi şi conştienţi de rolul nostru pe pământ; Să încercăm „să ne golim" de ispitele şi multele fapte inutile acestei vieţi şi „să ne umplem de Hristos", adică de duhul dragostei, al păcii şi bunătăţii hristice; Să înţelegem şi să nu deznădăjduim, că, „crucea suferinţelor nu este o fatalitate, ci un mijloc de a ne apropia de Hristos".

***

„Când medicul află pe cineva grav bolnav şi ameţit de boală, ia un ac de multe ori, şi împunge pe cel bolnav. De simte bolnavul împunsătura şi se mişcă, atunci mai este nădejde de scăpare şi tămăduire. Dar de nu simte nimic bolnavul, atunci e pierdută orice speranţă".

„Aşa, dragă creştine, şi CRUCEA SUFERINŢELOR şi ÎNCERCĂRILOR pe care ne-o trimite Doctorul nostru cel sufletesc. De simţi acul mustrărilor şi suferinţelor, atunci tu poţi fi tămăduit şi mântuit. Dar, dacă nu le mai simţi, eşti pierdut".

„CRUCII TALE ne închinăm Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim". Amin.

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

Lasă un comentariu