Cu Ana, sub cireşul Anei
Întreaga mea copilărie a fost marcată de spiritul, de prezenţa duioasă a Anei Blandiana - un OM care trezeşte şi mişcă sufletele. Copilul din mine, o rază de lumină speriată în această mare de întuneric, şi-a găsit sprijinul în stihurile ei. Aşa cum o mamă îşi ţine pruncul de mână, Ana mi-a călăuzit fiecare respiraţie prin creaţia ei, mi-a descifrat alfabetul adolescenţei.
Ţie, dragă Ana, îţi datorez o parte semnificativă din viaţa mea, pentru că m-ai ajutat să mă descopăr, pentru că doar tu, Minune, m-ai învăţat să pătrund în „Capela cu fluturi" şi „să ning toată noaptea deasupra oraşului" .
(Mirela Irimia, XI)
Ana - un suflet întru lumină, o delicată făptură a cărei politeţe pare desprinsă dintr-un univers paralel...; pe cât de discretă şi de naturală, pe atât de preţioasă în profunzimea sa...
Întâlnirea mea cu Ana Blandiana, cu poezia ei a însemnat un real prilej de reflecţie şi, totodată, de înnobilare spirituală. Am descoperit în omul din spatele cuvântului poetic un templu al echilibrului interior, al bunătăţii şi al purităţii. A te afla în aceeaşi încăpere cu o asemenea vi-braţie poetică înseamnă a paşi către propriul topos sufletesc.
Cum să nu mă consider cu adevărat binecuvântată, când, prin in-termediul Cenaclului literar „Nicolae Băciuţ", am respirat poezie alături de Ana Blandiana, Romulus Rusan şi Nicolae Băciuţ!
Celei care se sprijină de Cuvânt, ca de un umăr solid, ca de o tâmplă, toată dragostea mea,
(Teodora Mazilu, XII)
Vă mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră angelică, din ultimii cinci ani, la cel mai călduros şi emoţionat festival, care nu întâmplător vă poartă numele!
Am crescut la umbra prozei şi poeziei blandiene, am fost ocrotită de familia cenaclului; am urcat pe scenă şi m-am căutat pe mine în fiecare cuvânt rostit, în fiecare privire care răspundea - prezent - la chemarea mea artistică.
(Ana Scarlet, X)
Aveam doar 14 ani atunci când am întâlnit pentru prima oară omul care urma să imprime peste versurile pe care le-am scris ani de-a rândul după aceea, pecetea unei lumi complexe, frumoase, aproape fantastice. O lume ale cărei înţelesuri abia învăţam să le citesc la momentul respec-tiv, dar pe care le-am făcut treptat o parte din mine, cea care scrie. O parte din mine, cea care a învăţat mai multe despre sine tocmai pentru că a scris, pentru că, mi-am dat seama mai târziu, versurile mele mă cunoşteau mai bine decât am făcut-o eu, înţelegeau lucruri pe care eu le-am aflat după mult zbucium şi după multă nelinişte.
Şi aşa e posibil să se fi format un lanţ, dar nu al slăbiciunilor, ci al binecuvântărilor ce au urmat întâlnirii(lor) cu Ana Blandiana, omul care s-a alăturat sufletului meu de tânăr poet, veghind la buna scriere a sinelui meu pe hârtie. Iremediabil, Ana Blandiana mi-a devenit scriitor preferat şi prieten drag şi sunt foarte fericită că am onoarea să fiu contemporană cu ea.
Îi sunt veşnic recunoscătoare pentru ceea ce este, pentru forţa ca de ghiocel primăvăratic cu care m-a inspirat să rămân pe linia poeziei, pentru căldura cu care ne-a primit pe toţi în sufletul ei.
(Cristina Terente, XII)
2011 - anul care mi-a schimbat viziunea, gândirea, sufletul! Câţi dintre adolescenţii de vârsta mea se pot bucura de faptul ca au întâlnit, cunoscut, îmbrăţişat o scriitoare contemporană, că au locuit acelaşi spaţiu, într-o durată comună, cu un om plin de har! Am citit poezia ei, am reprezentat-o pe scenă, dar ceea ce e mai important e că mi-am asumat-o, mi-am rescris-o în suflet! Ana Blandiana reprezintă pentru mine modelul adultului puternic şi sensibil deopotrivă, care şi-a păstrat sufletul pur, care ştie să bucure şi să se bucure de oameni, de Dumnezeu şi de toată creaţia.
(Alina Jalbă, XI)
