Anticul fabulist grec Esop, ne oferă o povestire interesantă în care explică cum au ajuns să locuiască în întuneric liliecii. A fost un război între fiarele câmpului şi păsări, iar când câştigau păsările războiul, liliacul zbura în jur şi spunea:
- Sunt pasăre. Uitaţi-vă la mine cum zbor! Sunt pasăre!
Dar mai târziu, fiarele au început să câştige, aşa că liliacul s-a lăsat la pământ şi a zis:
- Sunt animal. Uitaţi-vă cum mă târăsc! Sunt animal!
Curând, atât păsărilor cât şi fiarelor, le-a fost silă de liliacul care încerca să fie de fiecare parte a beligeranţilor. Împreună au izgonit acest fel de vieţuitoare să locuiască în peşteri şi să iasă doar la întuneric. În dorinţa de a-i face pe toţi fericiţi, în cele din urmă, nu a reuşit să facă pe nimeni fericit.
Toată lumea, asemenea acestui liliac, tânjeşte să fie acceptată. Dar creştinului consacrat îi este cu neputinţă să fie acceptat atât de lume cât şi de Tatăl nostru din ceruri. Domnul Iisus a spus: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni" (Luca 16:13). Noi ce alegem?
