- Stimate Mircea Bandac, Nichita şi-a exersat adesea calităţile de pictor, caligrafiind portrete, mai ales, ori creând semne plastice pentru metafore sau idei poetice. Cum vă sună: pictorul Nichita Stănescu? Ar fi putut deveni pictor?
- Pictor şi muzician, deopotrivă. Ş nu numai atâta. Desena, interpreta şi sintetiza perfect ideea şi imaginea respectivă şi încă într-un mod aparte, inconfundabil. Îmi era jenă de multe ori să desenez în prezenţa lui. Poate că şi de aceea i l-am recomandat pe Mircea Dumitrescu, desenator dăruit şi în care credeam foarte mult, încă de pe băncile facultăţii. Iar despre urechea şi cultura lui muzicală, ce să mai vorbim. Este suficient să ascultăm imprimarea recitalului susţinut la mine acasă, pe 15 iunie 1983, împreună cu Dumitru Fărcaş şi Gheorghe Mureşan. Antologic. O noapte întreagă. Se întâmpla în prelungirea seratei Eminescu, organizată la Muzeul de artă, în sala medievală.
Foto: Gheorghe Mureşan, Nichita Stănescu, Dumitru Fărcaş, Mircea Bandac, 15 noiembrie 1981, Cluj-Napoca
