Tradiţii uitate de ciobănaşii cu trei turme de oi

Distribuie pe:

Au înflorit caişii, magnoliile, corcoduşii şi salcia pletoasă. Liliacul a îmbobocit, iar cornul sălbatic şi alunul asigură din belşug polen pentru familiile de albine. Pădurea dă să înverzească mai devreme ca în alţi ani. Păşunile şi fâneţele naturale au îmbrăcat cămaşa verde a renaşterii la o nouă viaţă. Suntem în plină primăvară, cam secetoasă, dar favorabilă pentru pregătirea patului germinativ la culturile ce se vor înfiinţa în această perioadă. Semănăturile din urgenţa întâi s-au realizat aproape pe întreaga suprafaţă programată, iar în livezile pe rod şi plantaţiile cu viţă-de-vie, câte au mai rămas de la distrugerea capitalistă, tăierile de rodire şi tratamentele fitosanitare sunt spre finalizare. Dacă străbaţi judeţul Mureş în lung şi-n lat, trăieşti o anume bucurie, greu de descris prin cuvinte, înţeleasă mai mut de cei care îşi au rădăcinile în lumea satului, când vezi că şi în acest an terenul agricol este lucrat, că rar mai găseşti teren lăsat de pârloagă. Fenomenul se datorează, în primul rând, subvenţiilor europene şi naţionale, mai nou acordate la timp, dar şi apariţiei unor fermieri tineri, şcoliţi, care lucrează terenul agricol comasat, prin arendă sau prin cumpărări de la cei care s-au convins că nu-l mai pot cultiva cu un cal şi cu sapa.

Dincolo de zilele minunate de primăvară, îmi permit să supun atenţiei autorităţilor judeţene, consiliilor comunale şi administratorilor de păşuni şi fâneţe un aspect legat de nerespectarea unei tradiţii strămoşeşti privind păşunatul cu oile. Există chiar şi o lege care reglementează acest aspect, din nefericire nerespectată de „oamenii de afaceri" deveniţi ciobănaşi cu trei turme de oi, aşa, doar de dragul subvenţiilor acordate pentru creşterea animalelor, ovine, caprine, bovine şi păsări. Atraşi de foşnetul banilor accesaţi prin APIA, ospătari, mecanici auto, preoţi, politicieni refulaţi, oameni de afaceri spălători de bani şi alte categorii, dornici de înavuţire fără prea multă osteneală, şi-au cumpărat oi, au angajat slugi de ocazie, fiindcă un cioban bun, de meserie, îl găseşti mai greu decât un jurist, psiholog, economist, teolog sau alt specialist cu masterat şi doctorat în domenii cu denumiri sofisticate, dar fără căutare pe piaţa muncii. Efectivele de ovine şi caprine au crescut, s-au dublat în ultimii ani, iar patronii de turme de ovine şi caprine nu cunosc mai nimic din tainele oieritului, de tratamente împotriva paraziţilor şi bolilor, de prelucrarea laptelui, de păşunat, de valorificarea producţiei. Dovadă că la ora actuală lâna se arde, iar mieii, lăsaţi să sugă toată vara la mame, sunt cumpăraţi de samsari la preţuri de batjocură. Singura sursă sigură pentru ciobanii amatori o reprezintă subvenţia pe animal.

Cel mai trist aspect este legat de distrugerea inconştientă a covorului vegetal de pe fâneţe şi păşuni naturale prin păşunatul primăvara devreme. În tradiţia satelor ardeleneşti se respecta cu stricteţe ieşirea cu oile la păşune după data de 1 mai, când se efectua şi măsura laptelui. Ieşirea mai devreme pune în pericol păşunea prin distrugerea până la nodul de înfrăţire a gramineelor şi dispariţia unor specii de plante valoroase. Mai există un aspect neglijat, alegerea starostelui de stână, cel care supraveghea activitatea ciobanilor şi media relaţiile cu deţinătorii de oi şi cioban. În tradiţie se mai prevedea, la prima zăpadă, oile erau aduse, în sat, la iernat. Tot atunci se încheia şi plata ciobanului, în cereale şi bani. Banii din subvenţii au devenit „ochiul necuratului" şi i-au îndepărtat pe locuitorii satelor tot mai mult de tradiţiile strămoşeşti…

Lasă un comentariu