Cu o prezenţă de adevărată artistocrată, doamna Farkas Ibolya străluceşte, şi acum când nepoţii din străinătate i-au depăşit majoratul, mai mult decât Claudia Cardinale cu care era comparată în tinereţe, ajunsă acum, din păcate, o adevărată epavă, după cum am văzut nişte fotografii şocante. Doamna Ibolya însă arată cu cel puţin 20 de ani mai tânără. Şi casa ei în care a avut amabilitatea şi încrederea să mă invite, nu seamănă cu cele româneşti! Deşi a spus după 20 de ani de la alt interviu realizat în casa retrocedată de vizavi cu Universitatea de Artă, în nenumărate interviuri istoria vieţii şi carierei sale prolifice, am petrecut o după-amiază minunată împreună, în apartamentul ei, care arată ca o adevărată casă de vacanţă. Născută la Braşov, a copilărit la Cluj, unde a şi făcut liceul maghiar, unde a fost mereu premiantă. Povesteşte amuzată că din dragostea ei de mică pentru costumele din teatru, a făcut prima clasă la şcoala de… călugăriţe catolice, doar fiindcă i-au plăcut costumele lor. A terminat liceul la 16 ani, cu aproape doar 10 pe linie, atât la materii reale cât şi umane, intrând la facultatea de teatru tot (din) prima în ordinea mediilor, la Târgu-Mureş, nefiind pregătită de nimeni! Făcuse balet din copilărie, a dansat şi în Spărgătorul de nuci pe scena Operei din Cluj. S-a dus la admitere cu o singură fustă şi o bluză, cu un palton şi atât. Contrar aparenţelor, spune că nu a fost niciodată bogată cum pare. Eleganţa îi vine din stil. Şi-a petrecut primul an de facultate în cămin, a obţinut o bursă, chiar una republicană. Profesorul ei de an s-a îndrăgostit de ea de când era studentă, i-a făcut curte devreme, s-au căsătorit şi au avut o fiică înainte de a termina facultatea.
Regretatul Lohinszky Lorand, cu care şi-a petrecut apoi întreaga viaţă, mărturiseşte că a cucerit-o cu felul de a fi şi personalitatea lui puternică, de mare actor şi pedagog. Au jucat împreună pe scenă, au fost împreună pedagogi la Institutul de teatru, doamna a făcut foarte târziu doctoratul la Bucureşti, chiar cu profesorii mei de la teatrologie, regretaţii Ileana Berlogea şi Ion Toboşaru. A ieşit la pensie în timpul conducerii domnului Beres Andras, despre care ambele credem că a fost cel mai bun director de teatru maghiar, dar şi rector. Acum are succes fulminant ca invitată la Sopron, cu care face turnee în toată Ungaria, dar şi Voivodina, dar după cum puteţi vedea în fotografii, a fost la festivaluri din Rusia până în Albania, la Moscova a făcut chiar o poză împreună cu celebrul Smoktunovsky. Fiindcă ne-am întâlnit iarna la Sovata, crede ca şi mine că staţiunea poate imita celebrul festival de film de la Karlovy Vary fiindcă seamănă atât de mult de parcă ar fi copiată staţiunea din Cehoslovacia. Este vorba de festivalul filmului românesc, despre care şi dânsa e de părere că ar fi o idee excelentă să fie mutat acolo, în hotelul Danubius, după modelul Forum de la Costineşti, festival excelent, din păcate, desfiinţat! Eu aş sugera ministrului culturii să aibă grijă ca amfiteatrul din staţiunea tinereţii noastre să nu rămână printre bălăriile pe care le-am fotografiat acum doi ani. Revenind la filmul românesc, doamna Ibolya are la activ şi în acest domeniu roluri importante, în Subteranul lui Virgil Calotescu, Golgota lui Mircea Drăgan, Cartierul veseliei al lui Manole Marcus, primul film fiind A cui e vina, în regia lui Mircea Mureşan. Ar fi foarte bine ca aceste filme să fie scoase din arhive şi să le vedem şi noi în festivalul lui Ioan Cărmăzan, dar şi al Consiliului Judeţean Mureş, dacă tot s-au primit fonduri mai multe pentru cultură. Vom continua şi cu alte articole în sprijinul acestui proiect!
