Multe oraşe iraniene ca Teheranul, Isfahanul, Machadul ş.a. pretind a fi cele mai ospitaliere din toate ţinuturile islamului. Locuitorii şi administraţia Shirazului mi-au demonstrat cu prisosinţă că locuitorii săi sunt de neîntrecut.
Am cunoscut aici, la Shiraz, indieni, arabi, italieni, germani, englezi. De aici niciodată vreun călător, musafir sau vizitator nu a plecat nemulţumit de ospitalitate, cinste şi omenie, de noţiunea frumosului şi de mirosul trandafirilor de Shiraz. Gazdele, familii întregi, hotelierii, personalul restaurantelor, cluburilor de zi şi de noapte se străduiesc să-i cinstească şi să-i servească pe oaspeţi, dar şi pe cei nevoiaşi, fără să facă din asta un titlu de glorie sau lăudându-se. Nu există un singur om care să-şi graveze numele de respect, mândrie şi laudă pentru a-şi atrage mulţumiri vizavi de mărinimia, amabilitatea şi comportamentul lor.
Citadelă a splendorilor, pardisul pe pământ, Shirazul, prin calitatea serviciilor şi minunăţiilor construite din cele mai străvechi timpuri, atrage turişti din toată lumea. Nu poţi să vezi Shirazul într-o singură zi, ţi se va părea că ziua nu este destul de lungă. Poate vrei sa vezi şi monumentele, să mergi la film sau operă, să guşti din cât mai multe feluri de mâncare, să vizitezi Persepolisul, foarte aproape de Shiraz, mormântul lui Cirus cel Mare, faimoasele morminte ale regilor, scobite cât mai sus în stâncile munţilor pentru a fi de-a pururi cât mai aproape de Dumnezeu. Râmâi profund impresionat la vizitarea Persepolisului şi a mormântului megalitic al lui Cirus cel Mare considerat loc magic de către iranieni, acolo unde ciobanii îşi conduceau de 3 ori turma în jurul mormântului şi ungeau pietrele sale cu lapte.
Mormântul este construit la bază din piatră cubică foarte voluminoasă, deasupra se află o încăpere acoperită de asemenea cu piatră, cu o portiţă strâmtă de intrare prin care nu ştiu dacă se poate pătrunde înăuntru. În această încăpere fusese depus un sarcofag din aur cu trupul lui Cirus, iar lângă sarcofag un pat cu picioare din aur masiv acoperit cu covoare babiloniene. Am vizitat de mai multe ori acest mormânt cu soţia, cu prieteni şi uneori cu delegaţi sosiţi din ţară. Nu am reuşit şi nici n-am îndrăznit să intru vreodată în această încăpere, de altfel, accesul a fost astfel conceput să nu se poată intra oricum înăuntru. La baza mormântului este inscripţionat (mi-a tradus un bun prieten iranian, foarte bun cunoscător al istoriei vechi a ţării sale) următorul text: „Trecătorule, Eu sunt Cirus, Eu am dat persanilor un imperiu şi am condus peste toată Asia, să nu mă invidiezi pentru acest motiv, totuşi, căci acum sunt în acest mormânt". O altă inscripţie persană antică, scrisă cu caractere cuneiforme, găsită în apropiere, datată din secolul VIII î.e.n, textul spune: „Aceasta este ţara persanilor, pe care o posed şi este binecuvântată cu cai buni şi bărbaţi viteji. Eu sunt regele acestei ţări". Arta ahmenizilor avea un mare caracter de glorificare şi de comemorare, dominată de influenţe asiriene şi babiloniene, arhitectură şi sculptură în relief, figuri pe care le-am văzut de mai multe ori la faţa locului, în celebrul muzeu Persepolis, clădiri istorice, complexe arhitecturale, parcuri şi muzee iraniene, oraşe de legendă ca Teheranul, Isphanul, Moschadul şi mereu oraşul meu de suflet, Shirazul. Analele, cronicile şi proclamaţiile ahmenizilor erau sculptate pe lespezi mari de piatră puse în vârful munţilor, pe ziduri, în palate, în oraşe şi pe morminte, astfel încât să fie văzute de toţi.
Shirazul a fost şi este capitala provinciei FARS, centru al artei şi culturii din cele mai vechi timpuri, de pe vremea dinastiei Zand, de unde le şi provine denumirea celor două mari bulevarde centrale ale oraşului: Zandul Mare şi Zandul Mic, dar şi denumirea limbii naţionale iraniene, limba „farsi". Shirazul, oraşul trandafirilor, poeţilor, literaturii şi vinului, în timp, a fost supus unei impetuoase dezvoltări cu o creştere demografică incredibilă, numărând în ultimii ani o populaţie de peste 2.300.000 de locuitori, majoritatea persani.
- va urma -
