Nevoia de unitate românească!

Distribuie pe:

Un general al Armatei Române, printre puţinii veterani de război care mai trăiesc, la o întâlnire cu tinerii, îi sfătuia pe aceştia să nu uite cuvintele - Patrie, Neam, Tricolor, Credinţă strămoşească, Imn. Sunt cuvinte sfinte pentru orice român, de la copil până la cel care face suta de ani! Sunt cuvintele noastre, ale Limbii Române, în care am crescut, am devenit oameni, am îmbătrânit mulţi. Ele fac parte din solidaritatea, din sentimentul unirii şi demnităţii româneşti!

Cu aceste cuvinte sacre îmi începeam alocuţiunea, sâmbătă, 1 aprilie 2017, la Odorheiu-Secuiesc, cu prilejul adunării reprezentanţilor comunităţilor româneşti din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, organizată de Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (preşedinte prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop), Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei (avându-l în frunte pe Preasfinţia Sa Andrei) şi Instituţia Prefectului din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Un potrivit prilej pentru un moment de reculegere, în Catedrala Ortodoxă din Odorhei, în memoria unor lideri ai comunităţilor româneşti din cele trei judeţe, trecuţi, recent, la cele veşnice: Gavril Ţîru (Târg-Mureş), părinţii Vasile Şuteu (Tulgheş), Traian Mitrofan (Întorsura Buzăului), luptătorii pe baricada interesului naţional din zonă, membri ai Forumului, Ioan Mugur Topolniţchi (Covasna), Nicolae Moldovan, Niţă Preda, Dumitru Măciucă (Sfântu Gheorghe).

Moment urmat de dezbaterile asupra principalelor aspecte privind starea actuală a comunităţii româneşti din cele trei judeţe, care compun Forumul Civic, poziţia lor, a românilor, faţă de acea iniţiativă legislativă privind Statutul de autonomie, pe criterii etnice, al Ţinutului Secuiesc, adoptarea Rezoluţiei privind normalizarea convieţuirii interetnice, adresată reprezentanţilor societăţii civile şi liderilor formaţiunilor politice maghiare din România, de participanţii la adunare, prezentate de Preasfinţitul Andrei, episcop al Covasnei şi Harghitei, Ioan Sabău-Pop, preşedintele Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, dr. Ioan Lăcătuşu, membru în Consiliul Ştiinţific şi de Onoare al Forumului, Ştefan Pătrântaş, vicepreşedintele Forumului, cercetătorul ştiinţific Ovidiu Solomon.

Acesta a fost contextul în care, invitat să iau cuvântul, mi-am exprimat aceste gânduri tocmai la Odorheiu-Secuiesc, acolo unde s-a născut Partidul Civic Maghiar (PCM), pe vremea intolerantului, zărghitului primar, de pe atunci, Szász Jenö, un duşman declarat al României şi al românilor, luat acum sub aripa grijuliului premier Viktor Orban al Ungariei.

Acum, când unii români, în naivitatea lor, uită, nepermis, istoria acestor meleaguri, trecutul învolburat, dureros, al existenţei noastre româneşti în Ardeal, sunt de părere, cedând unor impresii de moment, că „ăştia parcă-s mai liniştiţi, de la o vreme încoace!". Eroare! O mare eroare. Este vorba despre acea aparentă linişte dinaintea furtunii. Să nu uităm că se apropie suta de ani de la acea mare sărbătoare a Neamului românesc - Unirea cea Mare de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, şi făurirea României Mari! Ei, duşmanii neamului românesc, n-au recunoscut niciodată actul istoric, pe care ei îl consideră zi de doliu. Centenarul Unirii celei Mari lor le dă dureri de cap, le stă la râznă şi, cu siguranţă, cam de pe la 1 ianuarie 2018, vor pune în aplicare scenariile lor mizerabile, vor lovi, cu orice prilej, în orice moment sărbătoresc al românilor. Asta o coc ei! Asta fac şi o vor face!

Cum să fie ei, oare, „mai liniştiţi" în considerentele unor români naivi, când, recent, la 10 martie, la Târgu-Mureş, autonomiştii din nou şi-au dat, spectaculos, în petic, scandând sloganuri antiromâneşti, de genul „Ţinutul Secuiesc nu-i România!". Se ştie bine că, de fiecare dată, răzbunarea lor, în istorie, a fost fără margini. Aşa s-au petrecut lucrurile la 1848-1849, când au fost ucişi, de acele „tribunale de sânge" ale lui Kossuth, 40.000 de români, au fost arse şi rase de pe faţa pământului 300 de sate, biserici şi mănăstiri româneşti. Pe timpul Diktatului de la Viena, când, prin acel arbitraj banditesc, sprijinit de Germania nazistă şi de Italia fascistă, au avut loc crimele abominabile de la Ip, Trăznea, Mureşenii de Câmpie, Sucutard, Hărcana-Turda, Huedin, Prundu Bârgăului, Moisei, Aita Seacă, Sărmaşu, pentru a aminti doar câteva locuri ale dezlănţuirii urii oarbe.

Ei se pregătesc. Ei ne hărţuiesc, conform unor scenarii abil concepute. Ne hărţuiesc şi prin noua pretenţie înaintată Parlamentului României, prin acea iniţiativă legislativă privind Statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc, pe care un netrebnic s-a grăbit s-o cuprindă, în fuga mare, în Monitorul Oficial al României.

Cum să se liniştească ei, tocmai acum, când după darea în petic de la Târgu-Mureş, când autonomiştii au sfidat, şi majoritatea românească de aici, şi autorizaţia primarului, şi elementarul bun-simţ, aflat, în Malta, la Congresul Partidului Popular European, Kelemen Hunor, mai-marele struţo-cămilei, acea găselniţă nici uniune culturală, nici partid, se plângea mai-marilor unor partide din Uniunea Europeană, ca din gură de şarpe, de „blocarea aspiraţiilor minorităţii maghiare", de „lipsa drepturilor" lor. Care drepturi? Drepturi au, uneori chiar mai multe decât românii majoritari în Ardeal. Ei vor, ca de obicei, privilegii. Supradrepturi! Să fie mai egali ca alţii în această Românie. În plus, doresc - aşa spunea acolo Kelemen Hunor - coborârea pragului de la 20% la 10% în cazul tablelor bilingve, indicatoare de localităţi, străzi, instituţii, spaţii publice. Poate ar dori, ca, în cazul lor, să nu mai existe nici prag electoral, tocmai ca aceia care ne înjură, copios, să acceadă în Parlament, fără nicio oprelişte! Maghiara - cea de-a doua limbă oficială, de ei dorită, să fie obligatorie! Şi - ne spune Kelemen Hunor - că autonomiştii secui vor mai organiza, cu un alt prilej, adunarea unor semnături pentru un nou referendum! Cazul Liceului Romano-Catolic, din Târgu-Mureş, a ocupat un loc principal în cadrul discuţiilor. Iar mai-marii unor partide din Uniunea Europeană, printre care şi inşii Manfred Weber şi Antonio Lopez Insturiz, de la PPE, mereu cu urechea doar spre Budapesta, îi încurajează, dând asigurări delegaţiei UDMR de la Malta, că maghiarilor ei le vor asigura tot sprijinul pentru obţinerea tuturor drepturilor, inclusiv a autonomiei teritoriale, pe criterii etnice.

Kelemen Hunor chiar se laudă că, deşi UDMR nu-i la guvernare, ea are un protocol cu PSD, în care sunt, de fapt, incluse „toate drepturile maghiarilor din Transilvania". Da, aţi citit bine. Iar ei, cu toate aceste drepturi, nu se consideră cetăţenii români, dispreţuiesc guvernul acestei ţări, vor autonomie teritorială, pe criterii atunce. De ce, oare, doresc ei, cu atâta înverşunare, eliminarea din Legea fundamentală a ţării - Constituţia României, a articolului 1: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil"?! Ei vor ca, prin această eliminare, definitorie pentru Statul Român, România să devină stat multinaţional, să fie mai uşor de dezmembrat, rupt în bucăţi! Ei asta vor! Ăsta-i gândul lor ascuns! Acesta-i scenariul de ei urmărit din 1990 încoace! Totul, sub nasul unor guvernanţi complici, obedienţi faţă de UDMR. Toate acestea au fost înlesnite de clasa politică din Bucureşti, prin acea trădare pe faţă! Iar Statul Român a devenit un stat în genunchi!

Ce avem de făcut, noi, românii, acum când ne apropiem de acel jalon care marchează cei o sută de ani de la sărbătoarea noastră - Unirea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, făurită de marii bărbaţi ai Neamului, ai Ardealului nostru? Mai întâi de toate, să fim, cum s-a spus la Odorheiu-Secuiesc, cu prilejul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, să fim uniţi. Să fim, asta ne-o cere prezentul, solidari. Să nu mai acceptăm ruperea, dezbinarea românilor, acel „blestem al dezunirii"! Degetele unei mâini, ca şi oamenii, nu sunt la fel, fiecare are un rost al lui. Dar puternice pot fi numai unite într-un pumn, cel al tăriei şi al forţei. Iar dacă te tai la degetul cel mic sau la cel mare, mâna te doare la fel! Apoi, să nu uităm ce ne învaţă, peste timp, istoricul ardelean - Alexandru Papiu-Ilarian, atunci când, ministru de Justiţie fiind, în Guvernul Kogălniceanu, sub domnul Cuza, răspundea, uluitor de simplu, la o întrebare: a fi patriot şi naţionalist român, în Transilvania, una şi aceeaşi este! A fi patriot şi naţionalist român nu înseamnă a urî pe cineva, a fi duşmanul cuiva, ci aţi iubi şi apăra vatra strămoşească, pământul patriei în care te-ai născut. Să-ţi iubeşti credinţa strămoşească, Biserica Neamului, tradiţiile, demnitatea naţională! Aşa cum o fac, şi francezii, şi nemţii, şi spaniolii, şi grecii, şi italienii, şi americanii, şi ungurii, şi cehii, şi ruşii, şi polonezii! Este vorba despre un naţionalism al nostru, luminat, care a dat şi Şcoala Ardeleană. Un naţionalism cumpătat, tradiţional-ardelenesc!

Da, este mare nevoie de acea „bunăînvoire" şi de „pacea binecuvântată", cum spunea Preasfinţia Sa Andrei, episcopul Covasnei şi Harghitei. Noi dorim „pacea binecuvântată" pe aceste meleaguri. Dorim să fie linişte şi împăcare. Să nu se mai repete, cumva, acel tragic, sângeros, 20 martie 1990 de la Târgu-Mureş! Numai că ei, neprietenii, tocmai asta nu vor: bunăînvoire, pace, linişte, împăcare! Sigur, nu vor accepta nici măcar mesajul adresat doritorilor de imposibile autonomii teritoriale, pe criterii etnice, care deja au anunţat că vor sabota Sărbătoarea Naţională a românilor - Centenarul Unirii, depăşind acele competenţe legale, care trebuie respectate, fiind vorba despre un moment crucial al României, adoptat prin lege. Deci, atenţie!

Să fie, cumva, doar o întâmplare, că, aproape de încheierea lucrărilor Forumului Civic, un tânăr, cu o precară cunoaştere a limbii româneşti, limba oficială a Statului Român, aducea, din partea Partidului Civic Maghiar (PCM), o scrisoare injurioasă, prin conţinutul ei, românilor prezenţi la Odorheiu Secuiesc? Nimic nu mai este întâmplător.

Din păcate!

Toate acestea le-am cuprins în alocuţiunea mea, la Forumul Civic de la Odorheiu-Secuiesc, ca preşedinte al Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI, ca redactor-şef al „Cuvântului liber", ziarul românilor mureşeni, luptător pe baricada adevărului şi a interesului naţional!

 

Lasă un comentariu