„I-am cerut lui Dumnezeu să-mi îndepărteze obişnuinţa.
Dumnezeu mi-a spus: NU - Nu eu ţi-o îndepărtez, ci tu trebuie să scapi de ea.
I-am cerut lui Dumnezeu să-mi vindece copilul handicapat.
Dumnezeu mi-a spus: NU - Spiritul lui este întreg, iar trupul este trecător.
I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea răbdare.
Dumnezeu mi-a spus: NU - Răbdarea este un derivat al durerilor.
Ea nu se acordă, dar se învaţă.
I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea fericire.
Dumnezeu mi-a spus: NU - Eu îţi dau binecuvântare, fericirea e în tine.
I-am cerut lui Dumnezeu să mă scape de durere.
Dumnezeu a spus: NU - Suferinţa te face să-ţi laşi grijile deoparte şi te aduce mai aproape de Mine.
I-am cerut lui Dumnezeu să-mi crească spiritul meu.
Dumnezeu mi-a spus: NU - Tu însuţi trebuie să creşti, Eu mă voi îngriji să fie roditor.
I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea toate lucrurile care bucură.
Dumnezeu a spus: NU - Eu ţi-am dat viaţa, aşa că te poţi bucura de ea.
I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să-i iubesc pe oameni aşa cum mă iubesc pe mine.
Dumnezeu a spus: AAAAH! ÎN SFÂRŞIT EŞTI PE CALEA CEA BUNĂ!"
***
„Fericit este pământul care ţine pe trupul său oameni buni, lucrători şi harnici economi! Fericit este şi NEAMUL acela care are credincioşi patrioţi şi oameni întru ştiinţă luminaţi! Însă patrioticească însufleţire şi înfrumuseţarea fericirii Neamului vine din STATORNICĂ PACEA LEGILOR STRĂMOŞEŞTI şi din însemnul cel fierbinte către sporirea luminării, căci legile ca nişte râuri curate adapă sufletul cel patrioticesc".
Gheorghe Lazăr (1779 - 1823), cărturar iluminist, fondatorul învăţământului în limba naţională din Ţara Românească
***
„O veche legendă spune că la început calul era liber, ca şi celelalte animale sălbatice. Dar, într-o zi, calul avu o ceartă cu cerbul. În mânia lui şi dorul de a se răzbuna pe cerb, calul ceru ajutorul omului.
- Te ajut - răspunse omul - dar numai condiţionat: dacă mă laşi să-ţi pun frâu în gură şi să te călăresc.
- Fie, zise calul - numai să mă pot răzbuna pe cerb. Şi, astfel, pentru o clipă de răzbunare, calul şi-a pierdut libertatea şi s-a făcul rob omului."
„Întocmai este şi cu răzbunarea omului. Pentru patima răzbunării, omul îşi pierde liniştea, pacea şi libertatea pe o viaţă întreagă şi se face sluga şi robul diavolului". Fiind perioada Postului mare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, putem se ne eliberăm de multe greutăţi care le poartă trupul şi sufletul nostru. Părintele Iustin de la Mănăstirea Oaşa-Alba, ne spune că postul este de multe feluri, dar un fel al postului care este indispensabil vindecării adevărate este POSTUL DE... RĂU (de a NU căuta răul, de a NU face răul). n.a.
„Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva RĂUL cu RĂU, ci totdeauna urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi". (I Tesaloniceni 5, 15)
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
