Un alergător singuratic: Tudorel Toader

Distribuie pe:

„Nu va fi niciodată dreptate în lume până când ideea de dreptate nu va rămâne intangibilă, absolută." (Camil Petrescu - Jocul ielelor)

De câteva zile, ministrul Justiţiei, dl Tudorel Toader, nu pridideşte să explice, pe ecranele televizoarelor, motivele care l-au determinat să nu propună revocarea căpeteniilor de la parchete, apreciind că, cel puţin deocamdată, o astfel de întreprindere n-ar fi oportună.

Raportul dlui Toader, după cum era de aşteptat, a împărţit societatea în două tabere vrăjmaşe, ca şi cum n-ar fi de ajuns cât este ea de fracturată (iar când nu e fracturată, abia aşteaptă să-şi găsească motiv ca să fie): aripa radicală, majoritară - dezamăgită că dl Toader n-a demarat procedurile de revocare a dnei Kovesi şi a dlui Lazăr, şi aripa moderată - care agreează o abordare mai fatalist-mioritică a situaţiei create, în sensul că dl Iohannis, aprig susţinător al lucrului bine făcut, oricum hotărâse deja, în forul său interior, că nici nu se poate pune problema demiterii celor doi împricinaţi, dânsul declarându-se mulţumit de activitatea lor şi de mersul luptei anticorupţie, în general. Punctum. Plus că - au argumentat cei din aripa moderată - trebuie ţinut cont de Europa, de America, de MCV, de buletinul meteo, de poziţia astrelor, de protestatarii care abia aşteptau să se reverse pe străzi, cu mânie şi cu luminiţele telefoanelor aprinse, ca să-i bată obrazul dlui Toader pentru îndrăzneala (auzi, dumneata!) de a cere îndepărtarea din funcţii a unora care încălcaseră grav Constituţia şi rânduielile statului de drept, inclusiv principiul separaţiei puterilor în dânsul, îşi arogaseră în mod abuziv puteri ce nu le aparţineau, îşi depăşiseră competenţele, blocaseră legiuitorul în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege - fapte constatate nu de vreun secretar de sfat popular cu studii juridice la frecvenţă redusă şi la distanţă, ci tocmai de Curtea Constituţională, ale cărei hotărâri şi decizii sunt general obligatorii şi musai să fie respectate de la vlădică până la opincă şi invers.

Raportul dlui Toader a fost luat la tocat şi mărunţit cu mare râvnă şi aplicaţiune: unii au declarat, cu sinceritate, că n-au avut răbdare să-l asculte (că de citit nici nu se punea problema) până la capătul celor 19 file şi 44 de minute cât a durat expunerea, dar, ca să fie „în trend", au zis că nu sunt de acord cu el din punct de vedere; alţii, şi mai sinceri, au zis că n-au înţeles nimic, că prea erau multe explicaţii ştiinţifice, trimiteri la legi, paragrafe, articole, prevederi, jurisprudenţă şi alte alea, taxându-l drept „o gargară la limita penibilului". Alţii au observat (nici nu era greu) că introducerea şi conţinutul n-aveau nicio legătură cu încheierea, raportul terminându-se brusc precum elefantul fără coadă. N-a trecut neobservată nici vizita ambasadorului american în biroul dlui Toader, tocmai când dl Toader scria din greu la raport, înaltul oficial SUA sugerându-i, chipurile - la o cafea şi un fursec - să aibă puţintică grijă la fraza finală, s-o mai aducă un pic din condei, mă-nţelegi…

Din toată această tărăşenie, aspectul de reţinut este poziţia guvernului din care face parte dl Toader: cei mai supăraţi sunt chiar „coledzii" din partidul /coaliţia de guvernământ: după ce, nu-i aşa, i-au dat mână liberă să procedeze după propria ştiinţă şi conştiinţă, unii s-au simţit atâta de dezamăgiţi că n-au reuşit să-l facă pe ministru să le scoată castanele din foc, încât iau în considerare posibilitatea de a demisiona din partid. Dl Dragnea a zis că dl Toader „nu-i un copil, n-are de ce să fie speriat sau intimidat", aşa că s-a spălat pe mâini ca Pilat, văzându-şi mai departe de răfuielile cu Ponta. Dar precizând, totuşi, că nu e de acord cu ce-a conchis dl Toader, deşi promisese că-l va susţine. Dl Grindeanu a scăldat-o, în sensul că fiecare să-şi vadă de fişa postului. Dinspre guvernanţi răsună voci care-i cer ministrului demisia, e mare freamăt şi zumzet la vârful partidului: social-democraţii au decis chiar să se reunească în şedinţă, să-l ia la întrebări. Probabil că nu este oportun să-l „demisioneze", deocamdată, dar, cu siguranţă i se va cere să-şi facă autocritica, dragi tovarăşi. Suntem în plină criză.

…Încât s-a ajuns în situaţia paradoxală, dar şi de tot râsul, în care (n-am constatat noi, ci unii mult mai deştepţi) dl Toader e criticat vârtos de colegii din guvern şi lăudat de dl Iohannis, care urăşte atât de tare guvernul din care face parte dl Toader încât a ieşit în stradă ca să-l dea jos, de s-au luat liderii europeni cu mâinile de cap, la aşa poznă.

Între timp, cu conştiinţa împăcată şi cu satisfacţia datoriei împlinite şi încrezător în ideea de justiţie (care se vede într-un fel din manualele de drept şi de la catedră, şi în cu totul alt fel din şerpăraia politică, grupată în clici şi camarile ahtiate de putere), dl Toader păşeşte neabătut pe drumul său: va dispune un audit extern care să verifice DNA, DIICOT şi Înalta Curte; va trimite la Guvern proiectul de modificare a Codului penal şi a celui de procedură penală, puse în acord cu Deciziile Curţii Constituţionale; va propune modificarea celebrului abuz în serviciu (art. 297 Cod penal) şi nu va stabili nici un prag, nici maxim, nici minim, pentru aplicarea pedepsei, lăsând judecătorului libertatea de apreciere, potrivit Constituţiei (dar ce lovitură pentru alde #rezist!); va promova un pachet de modificare a legilor Justiţiei, într-un cuvânt, va încerca să urnească maşinăria grea a sistemului judiciar, care - constată dânsul - „scârţâie din toate încheieturile". Ne cam putem da seama de pe acum ce „deranj" şi ce vânzoleală o să se işte în mlaştina călduţă în care se bălăcesc, în voie, „binoamele", „trinoamele" şi „polinoamele" care fac şi desfac iţele în dregătoriile patriei.

Din păcate (ne dăm şi noi aşa, cu părerea, ca simpli trăitori în „fascinanta Românie"), dl Toader aleargă singur pe o pistă de ciulini, cu obstacole şi capcane bine înfipte pe la cotituri. Asemenea unui personaj din piesa amintită mai sus, „de o înspăimântătoare inteligenţă", dl ministru „nu vede lucruri, vede idei". Sedus de frumuseţea conceptelor absolute (justiţie, datoria faţă de adevăr etc.), se lasă prins într-un „joc al ielelor"… în ţara manelelor.

„Este doar o chestiune de timp până când Tudorel Toader va fi schimbat de la Ministerul Justiţiei. Va urma o perioadă de monitorizare intensă din partea domnilor Dragnea şi Tăriceanu, 24 de ore din 24, la adresa ministrului Justiţiei, care va avea o soartă destul de grea, în perioada următoare cu PSD care (…) ameninţă cu demisia".

„Prezicerea" aparţine doamnei Alina Gorghiu, pe care, sincer, n-am fi bănuit-o de atâta profunzime în gândire…

 

Lasă un comentariu