Reprezintă a doua cauză de deces prin cancer, în ţările civilizate, riscul apariţiei fiind egal la bărbaţi şi femei. Detectarea precoce a cancerului colorectal (CCR) este substanţială pentru şansele de tratament şi supravieţuire. Întârzierea diagnosticului şi rezultatele postoperatorii nesatisfăcătoare fac ca perspectiva imediată să nu fie optimistă. Din acest motiv, dar şi din altele, se ajunge la complicaţii redutabile.
Chirurgia continuă să rămână de bază. Introducerea programului de screening se face cu multă dificultate în ţara noastră, din cauza carenţelor privind cultura medicală a populaţiei, adresabilitatea, posibilitatea de urmărire în timp a subiecţilor cu risc crescut sau a celor operaţi. Diagnosticul şi tratamentul în stadiile incipiente duc, implicit, la creşterea supravieţuirii şi a scăderii ratei morbidităţii şi mortalităţii, postoperator.
În terapie există două probleme majore, care suscită un interes deosebit: 1) - asigurarea unui tratament cât mai radical, dar cu păstrarea unei înalte calităţi a vieţii; 2) - folosirea tratamentului adjuvant.
Problema recurenţelor (recidivelor) şi a metastazelor ocupă, de asemenea, un loc important. Anamneza este una din etapele esenţiale în punerea diagnosticului, motiv pentru care trebuie să-i acordăm atenţia cuvenită. Esenţial pentru examinator este de a efectua un istoric complet, de a depista antecedentele heredocolaterale (fraţi, rude apropiate) şi persoane ce pot fi implicate în boala de bază, precum şi de a examina local bolnavul, printr-un tuşeu rectal şi vaginal în caz de cancer ano-rectal.
Intestinul gros (colonul) este un organ important al sistemului digestiv, având două roluri majore: 1) - absorbţia apei şi electroliţilor conţinuţi în alimentele digerate; 2) - stocarea în vederea eliminării intermitente, la exterior, a deşeurilor nedigerate, deci neabsorbite.
Cancerul colorectal apare prin transformarea malignă, necontrolată, cancerigenă, a celulelor epiteliului mucoasei care tapetează mucoasa ce căptuşeşte faţa internă a rectului şi colonului. Dar, dacă este depistat precoce, poate fi tratat şi vindecat!
Este foarte important să înţelegem care sunt riscurile bolii, manifestările clinice şi testele care permit depistarea înaintea apariţiei oricăror semne clinice dependente de boală. Prin aplicarea unor MIJLOACE PREVENTIVE se poate reduce chiar RISCUL APARIŢIEI acestei redutabile boli.
POLIPII COLORECTALI
CCR apare, în 9 cazuri din 10, la nivelul unor formaţiuni precanceroase, denumite „polipi colorectali". Viteza cu care cresc aceşti polipi este redusă, dezvoltarea lor făcând-se pe parcursul mai multor ani. Majoritatea polipilor apar după vârsta de 50 de ani, pentru persoanele care prezintă risc mediu de CCR. Unii polipi devin canceroşi, alţii nu. Deci, pentru reducerea probabilităţii apariţiei bolii, este esenţială recurgerea la metode de screening, în vederea depistării şi îndepărtării polipilor colonului şi rectului. Polipii adenomatoşi sunt precursorii unui mare număr de cazuri, denumite cancer ereditar, datorită unor mutaţii specifice. Toate cancerele sunt determinate de anomalii în secvenţele ADN. Se fac determinări genetice.
FACTORI DE RISC
- dieta bogată în grăsimi şi săracă în fibre, consumul de alcool, fumatul, consumul de contraceptive orale, infecţii virale (Papiloma Virus), boala inflamatorie intestinală (boala Crohn), rectocolita hemoragică;
- polipoza adenomatoasă familială este implicată în mutaţii genetice.
SIMPTOME
- debut, în multe cazuri, lent, insidios: scădere ponderală în timp foarte scurt, inapetenţă (lipsa poftei de mâncare);
- sindrom anemic: astenie, ameţeli, paloare, hipotensiune, tahicardie (puls rapid, regulat). Alteori, debutul este cu perforaţie intestinală sau ocluzie intestinală, cu tablou clinic de abdomen acut chirurgical;
- constipaţia, care alternează cu diareea;
- sângerări repetate, de regulă, foarte mulţi medici punând acest simptom pe seama bolii hemoroidale.
Eu am absolvit Facultatea de Medicină la Cluj-Napoca, la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu", în urmă cu o jumătate de secol, şi primul cuvânt când ni s-a predat boala hemoroidală de către prof. univ. dr. Aurel Nana, foarte bine pregătit profesional şi practician deosebit, a fost: „Stimaţi colegi (noi, studenţi amărâţi în anul IV de Medicină, ce să vezi, câtă onoare!), orice sângerare pe cale anală trebuie explorată cu mare seriozitate". Pe atunci, mijloacele de investigare colorectală erau limitate şi altfel erai în posesia unui diagnostic cert şi indubitabil. Regretabil este faptul că şi la ora actuală, când există mijloace ample de investigare, chiar unii medici specialişti (chirurg) nu o fac şi tratează hemoroizii cu tot felul de antiinflamatoare nesteroide sub formă de supozitoare, recomandând băi de şezut, dietă bogată în celulozice, evitarea constipaţiei etc., şi se trezeşte bolnavul, urgent, pe masa de operaţie, de regulă pentru un cancer avansat, cu multiple metastaze, cele mai grave forme fiind cele hepatice.
Stimaţi pacienţi, pentru elucidarea unui diagnostic cert şi indubitabil, vă rog să consultaţi cel puţin trei medici, al căror diagnostic trebuie să fie la numitor comun, să conveargă.
