„Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor"

Distribuie pe:

Sultanul Mahomed era supărat pe Vlad pentru că trăsese în ţeapă un general de-al lui, trimis să-i ceară bir şi supunere. Şi cum a intrat în ţară, cu mii şi mii de soldaţi grozavi la înfăţişare şi bine armaţi, Mahomed a pustiit, a prădat averile, a luat pâinea, vitele, a robit oamenii şi mai ales fetele şi copiii întâlniţi în cale. Vlad Vodă avea oaste mică, dar curajoasă: toţi oştenii lui voiau mai degrabă să moară, decât să lase duşmanii să le fure ţara şi libertatea.

După un drum lung, în zile de vară călduroasă, Mahomed sultan Cuceritorul şi-a oprit oastea pentru odihnă. A făcut tabără cu mii de corturi din piele colorată, cu stâlpi auriţi şi cu covoare moi pe jos. În mijlocul taberei au aşezat cortul sultanului, mai mare şi mai strălucitor ca toate. În vârful stâlpului din mijlocul lui, strălucea semnul puterii sultanului: o semilună mare, toată de aur. Tabăra turcească se întindea pe kilometri şi era păzită, zi şi noapte, de multe şi neadormite străji, că nu se putea apropia nici pasărea fără a fi simţită.

Aflând despre năvala turcilor, ce s-a gândit Vlad Ţepeş? Dacă sultanul şi soldaţii lui sunt aşa de făloşi şi de grozavi, ia să încerc eu să le fac de petrecanie. Deci şi-a luat o sută de ostaşi, aleşi din cei mai neînfricaţi şi mai dibaci în luptă. I-a îmbrăcat în haine turceşti. Le-a dat suliţe şi iatagane turceşti. I-a înzestrat cu făclii unse cu păcură. Şi aşa, pe la miezul unei nopţi întunecoase, cu furtună grozavă, când toată armata turcească dormea fără griji, oamenii lui Vlad au aprins făcliile şi s-au năpustit asupra taberei sultanului Mahomed.

Au nimicit străjile, înainte de a da de veste. Au dat foc la zeci şi zeci de corturi. Au răscolit toată tabăra. Au răpus mulţi turci, care, buimăciţi de somn, nu mai ştiau ce-i cu ei. Vlad Ţepeş însuşi a ţintit drept spre cortul sultanului, să-l ucidă, ca să scape ţara de cel mai cumplit duşman. A pătruns în cort şi a străpuns cu iataganul pe toţi cei aflaţi acolo. Apoi, făcând încă mai mare zgomot şi răscolire prin toată tabăra, a ieşit, împreună cu toţi ai lui, în cealaltă parte a taberei.

Se spune că, zăpăciţi de năvala românilor, înspăimântaţi de câtă moarte a apărut, pe neaşteptate, între dânşii, în învălmăşeală şi întuneric, crezând că au de a face cu românii, turcii s-au bătut toată noaptea, omorându-se între ei.

Sursa: Povestiri istorice

Lasă un comentariu