• Compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog, George Enescu (1881-1955) este unul dintre muzicienii importanţi din prima jumătate a secolului al XX-lea.
• Enescu intră în contact cu folclorul de la o vârstă fragedă, prin intermediul tarafurilor populare. Primele lecţii de muzică le-a luat de la propriii părinţi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. Între 1888 şi 1893, studiază la Conservatorul din Viena, iar între 1893 şi 1899, la cel din Paris.
• Abordează aproape toate formele şi genurile muzicale, iar în compoziţiile sale se reflectă dragostea pentru poporul din care face parte şi cu a cărui sensibilitate se identifică. Operele sale sunt înrudite cu folclorul românesc prin utilizarea formelor modale, ritmice şi de intonaţie ale acestuia. Astfel, printre lucrările reprezentative se numără „Poema română" şi cele două „Rapsodii române".
• Ca pedagog, el a îndrumat şi a format o serie de instrumentişti (Dinu Lipatti, Yehudi Menuhin, Ida Heandel). Enescu a fost unul dintre întemeietorii Societăţii Compozitorilor Români şi, de asemenea, primul ei preşedinte.
