„Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui"

Odată, pe înserate, un ţăran se aşeză pe pragul modestei sale case, bucurându-se de răcoarea serii.

În apropiere, şerpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea îl văzu pe ţăranul nostru şi se gândi: „Omu' ăsta e fără greş un mare leneş, stă de pomană şi cât e ziua de mare lâncezeşte pe pragul casei..."

La puţină vreme, apăru un alt trecător. Acesta se gândi: „Omu' ăsta e un Don-Juan. Stă aici ca să se poată uita la fetele care trec pe drum, ba poate le mai şi necăjeşte..."

În fine, un străin care se îndrepta spre sat îşi zise: „Omu' ăsta e de bună seamă un mare muncitor.

A trudit toată ziua, iar acum se bucură de odihna binemeritată..."

La drept vorbind, nu putem şti prea multe despre ţăranul aşezat pe pragul casei. Putem spune însă multe despre cei trei oameni care se îndreptau spre sat: primul era un leneş, al doilea un om rău, iar al treilea un mare muncitor.

Tot ceea ce spui vorbeşte despre ţine... mai ales când vorbeşti despre alţii!

Lasă un comentariu