Luminiţa Cornea, „Scriitori. Case memoriale"

Distribuie pe:

În volumul nostru Excursia literară, îndemn spre cunoaştere (Cluj-Napoca, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008), am evidenţiat faptul că muzeul memorial de scriitor are în vedere colectarea şi conservarea bunurilor ce au aparţinut unui creator de literatură. Casa memorială a unui scriitor este o comoară de amintiri... o scrisoare, o fotografie, o călimară, un instrument de scris, o haină, un costum, o maşină de scris, cărţi, mobilier… toate, atinse cândva de mâna şi sufletul creatorului, trezesc o anumită stare sufletească şi o anumită curiozitate de a şti, de a cunoaşte mai multe despre acea personalitate, îmbogăţindu-te cultural. În mod special, într-un muzeu memorial de scriitor, cu un ghidaj bine realizat, cu pasiune şi implicare, se trezeşte în sufletul vizitatorilor o multitudine de sentimente împletite cu o anume curiozitate a lecturii, a cunoaşterii.

Nu se poate ca atunci când vezi în casa memorială a unui scriitor imagini interesante, desene inedite, titluri nemaiîntâlnite, coperte minunate, biblioteca plină de cărţi, reviste, instrumente de scris, maşină de scris etc., nu se poate să nu te gândeşti la creatorul respectiv, la cel care a dat viaţă unui anume univers literar, la opera lui. Firesc, direct ori indirect, vine îndemnul de a-l cunoaşte, adică de a-i citi opera.

Într-o casă memorială de scriitor, vizitatorul participă la o întâlnire cu cărţile, la ele acasă, acolo unde au fost create. Poate de aceea pleci dintr-un asemenea muzeu hotărât ca imediat să-ţi faci timp să citeşti anume carte, despre care ai aflat ceva minunat.

În concepţia noastră, casa memorială de scriitor este instituţia muzeală organizată în clădirea legată direct de o personalitate literară, în care a văzut lumina zilei, a copilărit sau a trăit un număr de ani, ori a trecut la cele veşnice un scriitor (ex. Casa Memorială „Ion Creangă" din Humuleşti, unde s-a născut şi unde a copilărit marele povestitor, Casa Memorială „Ion Creangă" din Iaşi, cunoscută sub numele de Bojdeuca din Ţicău, unde autorul Amintirilor din copilărie a trăit ultima parte a vieţii, unde l-a avut ca oaspete pe Mihai Eminescu; alte asemenea: Casa Memorială „Liviu Rebreanu" din Prislop-Năsăud, Casa Memorială „Vasile Alecsandri" din Mirceşti, jud. Iaşi, Casa Memorială „Tudor Arghezi" din strada Mărţişor, Bucureşti, Casa Memorială „Romulus Cioflec" din Araci, jud. Covasna etc.).

Muzeul memorial este acea instituţie muzeală organizată într-o localitate în care a trăit un anume artist, dar nepăstrându-se clădirea în care a locuit, s-a construit ori s-a folosit o altă clădire în care s-a organizat, cu obiecte, exponate, cărţi, tablouri etc. ce i-au aparţinut, un muzeu dedicat vieţii şi activităţii scriitorului respectiv. Astfel de muzee memoriale, în România, sunt Muzeul „Mihai Eminescu" din Parcul Copou, Iaşi, Muzeul „Panait Istrati" din Brăila, Muzeul „I.L. Caragiale" din Ploieşti etc.

Complexul memorial presupune existenţa mai multor clădiri ori şi a altor monumente de artă, monumente naturale, religioase, aflate în strânsă legătură cu viaţa şi activitatea unui scriitor, precum şi felul cum este perceput în memoria actuală. Exemplificăm prin Complexul Memorial „Mihai Eminescu" de la Ipoteşti, judeţul Botoşani, şi prin Complexul Muzeal Memorial „Octavian Goga" de la Ciucea, judeţul Cluj.

În cadrul obiectivelor muzeale de scriitori, ce se pot vizita, există la noi, pur şi simplu, casa în care a locuit un scriitor, care s-a păstrat ca un muzeu, dar care aparţine familiei. Este, spre exemplu, cazul casei din Răşinari, în care s-a născut şi a copilărit poetul Octavian Goga, proprietatea familiei, putându-se vizita doar cu acordul acesteia. Astfel de case, în perioada actuală, se află multe în România - ne gândim la scriitorii contemporani.

Punctul muzeal este un spaţiu muzeal mai restrâns (o clădire proprie sau încăperi într-o clădire de interes public), organizat într-o localitate aflată în strânsă legătură cu viaţa, activitatea ori opera unui scriitor. Aşa de exemplu sunt punctele muzeale organizate de Muzeul Naţional al Literaturii Române din Iaşi: Punctul Muzeal „Garabet Ibrăileanu", Târgu Frumos; Punctul Muzeal „Ionel Teodoreanu", Golăieşti-Iaşi; Punctul Muzeal „Cezar Petrescu", Cotnari; Punctul Muzeal „Dimitrie Anghel", Miroslava-Iaşi.

Într-un context larg, toate acestea sunt muzee memoriale, iar exponatele prezentate au scopul clar de instruire, educare şi agrement pentru cel mai variat public.

Prin titlul propus acestui volum, Scriitori. Case memoriale, am dorit să facem referire la denumirea încetăţenită pentru muzeele memoriale ale scriitorilor. În primul volum al cărţii Scriitori. Case memoriale (Editura Nico, Târgu-Mureş, 2014), am prezentat douăzeci de muzee memoriale ale scriitorilor: V. Alecsandri - Conacul din Mirceşti; C. Negruzzi - Conacul de la Trifeştii Vechi- Hermeziu; Ion Creangă - Casa părintească din Humuleşti şi Bojdeuca din Ţicău; Alexandru Vlahuţă - Mânăstirea Agapia; G. Coşbuc - Hordou (Năsăud); N. Iorga - Botoşani; M. Sadoveanu - Casa de la Copou; M. Sadoveanu şi Visarion Puiu - Casa de la Vovidenie (Neamţ); L. Rebreanu - Prislop (Năsăud) şi Valea Mare (Argeş); Cezar Petrescu - Buşteni; G. Topîrceanu - Nămăieşti (Argeş) şi Iaşi; O. Cazimir - Iaşi; M. Codreanu - Iaşi; Panait Istrati - Brăila; Romulus Cioflec - Araci (Covasna); Perpessicius - Brăila; Nichita Stănescu - Ploieşti.

În volumul de faţă, am adăugat încă douăzeci şi şase de muzee memoriale ale unor cunoscuţi scriitori români. Textele din volum înmănunchează experienţa noastră de muzeograf (Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni) şi de istoric literar (membru al Uniunii Scriitorilor din România). Bibliografia generală este menţionată la finalul volumului, însă bibliografia folosită la prezentarea fiecărui muzeu este inclusă direct în text, pentru a facilita lectura. Toate au fost publicate mai întâi în revista Vatra veche (rubrica Ancheta „Vatra veche") din Târgu-Mureş, redactor-şef scriitorul Nicolae Băciuţ. Îi mulţumim.

În perioada actuală, muzeele se implică în activităţi de pedagogie muzeală. Asemenea activităţi organizate în parteneriat cu şcoli, cu profesori pasionaţi de literatură şi lectură au ecou în rândul elevilor. Este vorba de activităţi extracurriculare de omagiere a scriitorului respectiv, constând din recitări, lecturi, mese rotunde, dezbateri, scurte programe artistice într-un anumit climat afectiv; apoi desfăşurarea unei activităţi de cerc/cenaclu literar, cerc dramatic, chiar lecţii de literatură desfăşurate în incinta caselor memoriale. Astfel, fiecare dintre participanţi simte mai puternic gustul cărţii, învăţând mai repede, mai mult şi cu mai mare plăcere decât la şcoală, în mediul arid, stresant, îngrădit de sunetul clopoţelului.

Reînsufleţite şi conectate la prezent, muzeele de scriitor stimulează la lectură şi la creaţie. Intrând într-o casă memorială, ai impresia că treci pe sub arcul vremii şi te trezeşti într-un alt veac, sigur într-o altă atmosferă. Cum să rezişti altfel în această ambianţă, dacă nu prelungind-o, întrând în lumea miraculoasă a operei, prin lectură. Emoţia, în contact cu atmosfera specifică în care a trăit şi a creat un anumit scriitor, îi poate determina pe vizitatori să dorească a citi, pentru a obţine cât mai multe informaţii, pentru a trăi anumite sentimente, pentru a fi cât mai aproape de sufletul creatorului respectiv. Astfel, muzeele memoriale ale scriitorilor devin spaţii iradiante, îndrumându-şi vizitatorii spre lumea miraculoasă a textului literar, spre lectură, spre cunoaştere.

 

Lasă un comentariu