În timp ce România pare azi captivă în conflictualitatea care contrapune juridic puteri ale statului, când Legislativul şi Executivul se luptă de la vârful actualei puteri politice cu DNA şi puterea judecătorească, iar Curtea Constituţională se căzneşte să stabilească dacă pot face parte din Guvernul României condamnaţii penal, UDMR rămâne singura formaţiune politică pritocită prin Parlamentul României şi culisele guvernării, deopotrivă ca partid şi uniune de tip „ONG", care îşi promovează cu cerbicie interesele etnocentriste, separatiste, având drept ţintă crearea unei enclave etnic-minoritare în inima României.
Deşi clamează oficial spilcuit, dar pur demagogic, valorile şi principiile Uniunii Europene, chiar dacă îşi parfumează discursurile cu nevoia de conservare a identităţii culturale şi multiculturalitate, liderii UDMR nu contenesc să instige anacronic şi primitiv la separatism etnic, să atace Constituţia României şi să încerce crearea unei atmosfere ostile României în plan extern.
Deputaţii UDMR susţin belicos amendarea proiectului legislativ privind aniversarea, anul viitor, a Centenarului Marii Uniri, solicitând provocator eliminarea din actul normativ a sintagmei „naţional", considerată „nepotrivită". Evident, o batjocură la adresa Constituţiei României, pe care udemeriştii nu o recunosc şi nu o respectă dintotdeauna, câtă vreme nu suportă oricum nicio consecinţă legală. Pe de altă parte, liderul UDMR, Kelemen Hunor, s-a dus cu pâra şi dezinformarea împotriva României pe la Malta, întâlnindu-se cu reprezentanţi ai conducerii Partidului Popular European (PPE), prezentându-le cazul Liceului Romano-Catolic din Târgu- Mureş, minţind cu tupeu că, „în România, sunt folosiţi procurorii în încercarea de a desfiinţa o şcoală, o situaţie intolerabilă, care periclitează viitorul sutelor de elevi care învaţă la acel liceu". Nu a spus însă niciun cuvânt despre încălcarea flagrantă a legislaţiei educaţiei naţionale o dată cu înfiinţarea acestei unităţi de învăţământ.
Kelemen Hunor a prezentat, cu această ocazie, şi propunerile UDMR de modificare a legii privind folosirea limbii materne, arătând că respectarea drepturilor lingvistice trebuie să devină obligatorie în toate localităţile în care trăiesc maghiari, iar, în acest caz, pragul la care se aplică prevederile legii ar trebui să fie redus de la 20 la sută, cât este în prezent, la 10 procente. Aşa se întâmplă, când politic complice le întinzi o mână, nu se vor lăsa până nu îţi vor lua şi sufletul! Totodată, a pretins liderul UDMR, ar trebui inscripţionate în limba maghiară denumirile de localităţi, străzi, instituţii şi spaţii publice, iar nerespectarea acestei legi ar trebui sancţionată. Iar cea mai importantă provocare pe plan legislativ, în asumarea UDMR, este modificarea legii privind folosirea limbii materne în instituţiile publice. Adică, o a doua limbă oficială în România. Iar corelativ acestor paşi, UDMR urmăreşte autonomia teritorială şi administrativ etnică. Se aude, guvernanţilor, în ce direcţie conduce trădarea?!
Pe noi, cei care trăim în inima României şi avem parte în mod consecvent de agresiunile politice şi administrative cu caracter etnic separatist, nu ne mai impresionează cererile obraznice ale UDMR. Nu e prost cel care cere… E însă supărător că pentru conservarea identităţii culturale a minoritarilor români din judeţele Harghita şi Covasna, statul român nu face aproape nimic. De parcă ar consimţi că epurarea etnică din „HARCOV" este un proces firesc. Pe românii din aceste judeţe, minoritari în propria lor ţară, nu-i mai ascultă nici România, nici Uniunea Europeană, aşa cum nu-i ascultă nici pe minoritarii români din Ungaria. Fiindcă, deh, românii sunt campionii toleranţei europene, adică proşti de buni… sau invers!
