Numai prin Cruce ajungem la Înviere

Distribuie pe:

Am urmărit de mai multe ori şi cu multă atenţie filmul lui Mel Gibson despre Patima lui Hristos. Nu există nicio poveste care să aibă un erou mai mare ca acesta. Este povestea celei mai mari iubiri care poate exista: aceea de a-ţi da viaţa pentru cineva. Patima este aventura cea mai mare din istorie. Cred că este cea mai mare poveste de iubire din toate timpurile.

Regizorul şi co-scenaristul acestui film este binecunoscutul star australian Mel Gibson. Faptul că face parte dintre catolicii tradiţionalişti a însemnat pentru unii susţinerea lui „pentru că e catolic", iar pentru alţii, respingerea lui „pentru că e schismatic". Filmul este în primul rând, evident, o operă cinematografică emoţionantă. Dar este şi o operă de credinţă, în primul rând a lui, dar nu numai. În mod fericit, Mel Gibson a ales pentru rolul Mântuitorului Hristos un catolic practicant: este vorba despre Jim Caviezel. După cum mărturisea chiar acesta într-un interviu, Jim s-a împărtăşit în fiecare zi pe timpul filmărilor, după cum tot în fiecare zi şi-a spus rugăciunile. Ca şi pentru Mel şi pentru Jim, acceptarea implicării în film a fost un act de curaj şi o importantă experienţă spirituală.

Îmi amintesc de o întâmplare din timpul filmărilor, povestită chiar de Caviezel: „În timpul scenei biciuirii, Mel pusese o tablă în spatele meu pentru ca soldaţii romani să nu mă lovească. Ei loveau tabla, în timp ce eu vedeam într-un monitor loviturile pentru a mă sincroniza cu ei. La un moment dat, o lovitură a mers pe lângă tablă şi mi-a atins spatele.

Mi-a luat pur şi simplu pielea, dar nu am putut ţipa pentru că durerea scosese aerul din mine. Am simţit că nu aveam voce. Am căzut, iar Mel mi-a spus: „Ridică-te, Jim", fără să-şi dea seama că fusesem lovit. Urma de pe spatele meu am folosit-o apoi ca model pentru toate rănile ce mi-au fost aplicate pe trup. Nu am mai fost lovit apoi, dar incidentul mi-a dat o idee despre cum a fost pentru Iisus."

Lasă un comentariu